6 definiții pentru chitonag (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chitonág2 sn [At: I. IONESCU, C. 87 / V: ~nóg / Pl: ~age / E: nct] (Reg) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului.

CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.

CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.

2) chitonág n., pl. e. V. chi- și pitonog.

pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge

Intrare: chitonag (unealtă)
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitonag
  • chitonagul
  • chitonagu‑
plural
  • chitonage
  • chitonagele
genitiv-dativ singular
  • chitonag
  • chitonagului
plural
  • chitonage
  • chitonagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chitonag (unealtă)

  • 1. rar Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului.
    surse: DEX '09

etimologie: