16 definiții pentru țărancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.

țărancă2 sf [At: ANTIPA, F. I. 181 / Pl: ? / E: ns cf tarancă] (Iht; reg) Ocheană (Rutilus rutilus).

țărancă1 sf [At: MOXA, 382/30 / V: (înv) țer~ / Pl: țărănci, ~nce, (reg) țărence / E: țăran + -că] 1 Femeie care locuiește în mediul rural Si: săteancă, (rar) țărăniță, (pop) româncă. 2 (Dep) Femeie lipsită de educație, de maniere Si: mojică. 3 (Înv; fam) Bancnotă de 500 de lei, având pe ea chipul unei țărănci1 (1).

ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.

ȚĂRÁNCĂ, țărance și țărănci, s. f. 1. Locuitoare de la țară; săteancă. Au venit țărăncile cu coșuri încărcate cu mere. SAHIA, U.R.S.S. 95. Mergînd lîngă vergele, înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68. Din două rochii... țărancele vor cumpăra aceea care bate la ochi. RUSSO, S. 49. 2. (Iht.) Babușcă2, ocheană. [Babuștele] se sărează și apoi se usucă întreginespintecate,aducîndu-se în comerț sub numele de țărancă. ANTIPA, F. I 181.

ȚĂRÁNCĂ ~ănci f. Femeie care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. [G.-D. țărancei și țărăncii] /țăran + suf. ~că

țărancă f. 1. femeie dela țară; 2. carnea peștelui băbușcă, albă, sărată și uscată întreagă.

țerancă sf vz țărancă1

feméie-țărán(că) s. f. Femeie care locuiește în mediul rural și se îndeletnicește cu munca pământului și cu creșterea animalelor ◊ „Să luăm o frezie, o garoafă și să le dăruim femeii-țărănci și femeii-zidar și femeii-ministru sau medic.” Sc. 10 III 84 p. 5. ◊ „La Muzeul Internațional al Femeilor din Bonn (Germania) [va avea loc] manifestarea intitulată «Lunile României». Prezentarea se va desfășura pe mai multe secțiuni: femeia-țăran, femeia-muncitor [...]” R.l. 3 XI 93 p. 5 (din femeie + țăran)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țăráncă s. f., g.-d. art. țărắncii; pl. țărắnci

țăráncă s. f., g.-d. art. țăráncei/țărăncii; pl. țăránce/țărănci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRÁNCĂ s. v. babușcă, ocheană.

ȚĂRÁNCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. țărăncuță, (arg.) mocancă, mocăncuță. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.)

țărancă s. v. BABUȘCĂ. OCHEANĂ.

ȚĂRANCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. țărăncuță, (arg.) mocancă, mocăncuță. (Bancnota de 500 de lei se numea ~.)

Intrare: țărancă
țărancă1 (pl. -i) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărancă
  • țăranca
plural
  • țărănci
  • țărăncile
genitiv-dativ singular
  • țărănci
  • țărăncii
plural
  • țărănci
  • țărăncilor
vocativ singular
  • țărancă
  • țăranco
plural
  • țărăncilor
țărancă2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărancă
  • țăranca
plural
  • țărance
  • țărancele
genitiv-dativ singular
  • țărance
  • țărancei
plural
  • țărance
  • țărancelor
vocativ singular
  • țărancă
  • țăranco
plural
  • țărancelor

țărancă

  • 1. Femeie care locuiește în mediul rural.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săteancă diminutive: țărăncuță 3 exemple
    exemple
    • Au venit țărăncile cu coșuri încărcate cu mere. SAHIA, U.R.S.S. 95.
      surse: DLRLC
    • Mergînd lîngă vergele, înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68.
      surse: DLRLC
    • Din două rochii... țărancele vor cumpăra aceea care bate la ochi. RUSSO, S. 49.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • [Babuștele] se sărează și apoi se usucă întregi – nespintecate, – aducîndu-se în comerț sub numele de țărancă. ANTIPA, F. I 181.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țăran + sufix -că.
    surse: DEX '98 DEX '09