2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâfnit, ~ă [At: VASILIU, P. L. 249 / Pl: ~iți, ~e / E: țâfni1] (Reg) 1-2 av, a (D. felul de a vorbi) (În mod) repezit și supărat.

ȚÂFNÍ, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.

ȚÂFNÍ, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.

țâfni1 [At: CARAGIALE, O. II, 330 / V: ți~, (reg) țâvni / Pzi: ~nesc / E: țâfnă1] (Pop) 1 vi (D. păsări) A scoate din gât un sunet specific atunci când sunt bolnave de țâfnă1 (1). 2 vi (D. oameni) A sufla aer din piept brusc și cu zgomot Si: a pufni. 3 vi (D. animale) A sufla cu putere pe nări Si: a sforăi. 4-5 vti (Reg; d. oameni) A vorbi repezit și cu ciudă. 6-7 vti (Reg; d. oameni) A răbufni. 8 vi (Rar) A face ca un mecanism, un instrument muzical să scoată sunete scurte, înfundate.

ȚÎFNÍ, țîfnesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A pufni pe nas de mînie. Petre cam începe să țîfnească. CARAGIALE, N. F. 52. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. [Iapa] strănuta, țîfnea, sforăia. CARAGIALE, S. 42.

A ȚÂFNÍ ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A expira brusc și cu putere (din cauza mâniei, oboselii etc.); a respira cu zgomot. 2) (despre animale) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, de neliniște etc.); a sforăi. /Din țâfnă

țîfnésc v. tr. (d. țîfnă; ngr. tsifniázo). Tot scot aer pe nas ca să mi-l destup: ce-mĭ tot țîfneștĭ la urechea mea? – Și țîvnesc (sud). V. brehnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țâfní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnésc, imperf. 3 sg. țâfneá; conj. prez. 3 să țâfneáscă

țâfní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnésc, imperf. 3 sg. țâfneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țâfneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂFNÍ vb. v. forăi, fornăi, sforăi.

țîfni vb. v. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

Intrare: țâfnit
țâfnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâfni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâfni
  • țâfnire
  • țâfnit
  • țâfnitu‑
  • țâfnind
  • țâfnindu‑
singular plural
  • țâfnește
  • țâfniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâfnesc
(să)
  • țâfnesc
  • țâfneam
  • țâfnii
  • țâfnisem
a II-a (tu)
  • țâfnești
(să)
  • țâfnești
  • țâfneai
  • țâfniși
  • țâfniseși
a III-a (el, ea)
  • țâfnește
(să)
  • țâfnească
  • țâfnea
  • țâfni
  • țâfnise
plural I (noi)
  • țâfnim
(să)
  • țâfnim
  • țâfneam
  • țâfnirăm
  • țâfniserăm
  • țâfnisem
a II-a (voi)
  • țâfniți
(să)
  • țâfniți
  • țâfneați
  • țâfnirăți
  • țâfniserăți
  • țâfniseți
a III-a (ei, ele)
  • țâfnesc
(să)
  • țâfnească
  • țâfneau
  • țâfni
  • țâfniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâfni

etimologie:

  • țâfnă
    surse: DEX '09 DEX '98