țâfni¹ [At: CARAGIALE, O. II, 330 / V: ți~, (reg) țâvni / Pzi: ~nesc / E: țâfnă¹] (Pop) 1 vi (D. păsări) A scoate din gât un sunet specific atunci când sunt bolnave de țâfnă¹ (1). 2 vi (D. oameni) A sufla aer din piept brusc și cu zgomot Si: a pufni. 3 vi (D. animale) A sufla cu putere pe nări Si: a sforăi. 4-5 vti (Reg; d. oameni) A vorbi repezit și cu ciudă. 6-7 vti (Reg; d. oameni) A răbufni. 8 vi (Rar) A face ca un mecanism, un instrument muzical să scoată sunete scurte, înfundate.