13 definiții pentru șuler


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚLER, șuieri, s. m. (Înv. și reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

șuler1 sm [At: SCL 1958, 240 / A și: ~Ier / Pl: ~i / E: rs, ucr шулер] 1 (Mol; înv) Trișor la jocul de cărți. 2 (Mol; înv) Șarlatan. 3 (Reg) Vagabond. 4 (Reg; dep) Om sărac.

ȘÚLER, șuleri, s. m. (Reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

ȘÚLER, șuieri, s. m. (Mold., învechit) Persoană care înșală la jocul de cărți (v. trișor); p. ext. termen de ocară pentru oameni (v. ticălos, păcătos). Care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana?... Ghidi, șuier viclean! ALECSANDRI, T. 840.

ȘÚLER șuleri m. reg. Persoană care trișează la, jocul de cărți; trișor. /<rus. šuler

șúler (orĭ -ér?) m. (rus. šúler, pol. szuler, id. Cp. cu germ. schüler, școlar). Est. Rar. Înșelător la jocu de cărțĭ. V. balamut, măsluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúler (înv., reg.) s. m., pl. șúleri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚLER s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

șuler s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șulér (-ri), s. m. – Escroc, trișor. Pol. szuler, rus. šuler, ceh. šular (Cihac, II, 396; Sanzewitsch 210), probabil de origine germ.Der. șulerie, s. f. (înșelătorie, escrocherie, pungășie).

Intrare: șuler
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuler
  • șulerul
  • șuleru‑
plural
  • șuleri
  • șulerii
genitiv-dativ singular
  • șuler
  • șulerului
plural
  • șuleri
  • șulerilor
vocativ singular
  • șulerule
  • șulere
plural
  • șulerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuler

etimologie: