11 definiții pentru șuiet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚIET, șuiete, s. n. (Pop). Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. – Probabil contaminare între șuier și vuiet.

șuiet1 sn [At: DELAVRANCEA, T. 193 / Pl: ~e / E: pbl ctm șuier + vuiet] (Reg) Șopot1 (5).

ȘÚIET, șuiete, s. n. (Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [Pr.: șu-iet] – Probabil contaminare între șuier și vuiet.

ȘÚIET, șuiete, s. n. 1. Vîjîit al vîntului, vuiet al furtunii. Vijelia șerpuia cu șuiete prelungi. SADOVEANU, O. L. 100. Prin vîrful bradului trecu un șuiet domol. id. O. VII 372. 2. Foșnet al frunzelor, freamăt. Vîntul din Fundoaia tăcuse, se stinsese șuietul pomilor. CAMILAR, N. II 112. În poiană era pace; deasupra sunau șuiete. SADOVEANU, F. J. 364. 3. Susur, murmur, șopot al apelor, al ploii. Șuietele izvoarelor se aud bolborosind, ca niște glasuri pe sub pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. H 156.

ȘÚIET ~e n. rar Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (vânt, apă, frunze etc.); freamăt. [Sil. șu-iet] /Onomat.

șuiet m. susurul apei: șuietul rîului. [Onomatopee (cf. șuvoiu)].

șúĭet n., pl. e (cuv. fabr.). Vlah. Sadov. Șuruit. Foșnet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúiet (pop.) s. n., pl. șúiete

Intrare: șuiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuiet
  • șuietul
  • șuietu‑
plural
  • șuiete
  • șuietele
genitiv-dativ singular
  • șuiet
  • șuietului
plural
  • șuiete
  • șuietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuiet

  • 1. popular Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.
    exemple
    • Vijelia șerpuia cu șuiete prelungi. SADOVEANU, O. L. 100.
      surse: DLRLC
    • Prin vîrful bradului trecu un șuiet domol. SADOVEANU, O. VII 372.
      surse: DLRLC
    • Vîntul din Fundoaia tăcuse, se stinsese șuietul pomilor. CAMILAR, N. II 112.
      surse: DLRLC
    • În poiană era pace; deasupra sunau șuiete. SADOVEANU, F. J. 364.
      surse: DLRLC
    • Șuietele izvoarelor se aud bolborosind, ca niște glasuri pe sub pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. H 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil Contaminare între șuier și vuiet.
    surse: DEX '09 DEX '98