2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușescă. – Din șubred.

șubrezi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zesc / E: șubred] 1-2 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) vigoarea Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (1-2). 3-4 vtr A face să devină (sau a deveni) nerezistent la eforturi Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (3-4). 6 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) sănătatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (5-6). 8 vtr (C. i. obiecte, construcții etc.) A face să-și piardă (sau a-și pierde) soliditatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (7-8). 9-10 vtr (Pex; c. obiecte, construcții etc.) A face (sau a fi gata) să se prăbușească Si: (reg) a (se) șubrăvi (9-10). 11 vt (Pex; fig) A face să devină nesigur.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din șubred.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe) A-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea, a deveni șubred; a slăbi. 2. (Despre construcții sau obiecte) A-și pierde soliditatea, trăinicia; a fi gata să cadă, să se prăbușească. ◊ Tranz. Fig. Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86. Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.

A ȘUBREZÍ ~ésc tranz. rar A face să se șubrezească. /Din șubred

A SE ȘUBREZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre construcții) A deveni șubred. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se hodorogi. /Din șubred

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

șubred, ~ă [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: (reg) ju~, (înv) ~rid a / Pl: ~ezi, ~e / E: nct] 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Lipsit de vigoare Si: firav (1), plăpând, șubrezit (1), (reg) șubrav (1), șubrăvit (1), șubru (1). 2 a Nerezistent la eforturi Si: firav, plăpând, șubrezit (2), (reg) șubrav (2), șubrăvit (2), șubru (2). 3 a (D. ființe) Predispus la îmbolnăviri Si: firav, plăpând, șubrezit (3), (reg) șubrav (3), șubrăvit (3), șubru (3). 4 a (D. obiecte, construcții etc.) Lipsit de rezistență, de trăinicie Si: fragil (1), șubrezit (4), (reg) șoiog (5), șubrav (4), șubrăvit (4), șubru (4). 5 a (Pex; d. obiecte, constmcții etc.) Care este gata să se prăbușească Si: șubrezit (5), (reg) șoiog (6), șubrav (5), șubrăvit (5), șubru (25). 6 a (Fig; d. teorii, concepții, argumente, realizări umane etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. 7 a (Pex; fig) Care este nesigur Si: precar, (reg) șubru (6). 8 sa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 9 sa (Reg) Melodie după care se execută acest dans.

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpînd. În prag, Ion al lui Lepădat îl întîlni pe taică-său, umbră șubredă, puțin încovoiată de bătrînețe și de oboseală. DUMITRIU, N. I. 78. Ciubotarul era un om sărac și cu sănătatea cam șubredă. SADOVEANU, E. 115. Un coleg al meu de dăscălie, șubred de felul lui, căzuse bolnav la pat. HOGAȘ, DR. II 195. Pe lîngă că-i era mîna dreaptă șubredă... n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. CARAGIALE, O. II 243. 2. (Despre lucruri) Care este lipsit de rezistență, se clatină, este gata să se prăbușească. Stăteam tăcut și trudit pe banca șubredă, care avea legănări de val. SADOVEANU, O. VII 230. Știu bine că nu voi avea tăria să vîre sabia mea șubredă în nimeni. CAMIL PETRESCU, U. N. 278. ◊ Fig. Situația guvernului, pe care el o socotea șubredă. REBREANU, R. I 41. ♦ Fig. Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. Punctul de vedere de la care pleacă d. Last e prea șubred, terenul prea puțin sigur și chiar periculos. GHEREA, ST. CR. II. 263. A scris multe poezii frumoase ca sentiment, cam șubrede ca formă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.

ȘÚBRED ~dă (~zi, ~de) l) (despre ființe) Care are o constituție fizică nerezistentă; lipsit de vigoare; firav; plăpând. 2) Care are puțină rezistență; lipsit de trăinicie; slab. Un lucru ~. 3) fig. (despre teorii, concepții, argumente etc.) Care poate fi ușor combătut; lipsit de fundament științific; neîntemeiat; neargumentat. /Orig. nec.

șubred a. fragil [Origină necunoscută].

șúbred, -ă adj. (orig. neșt.). Slab, fără putere: om șubred, sănătate șubredă, (fig.) casă, societate șubredă.

șubrezésc v. tr. Fac șubred: boala îl șubrezise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șubrezí (a ~) (șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubrezeá; conj. prez. 3 să șubrezeáscă

șubrezí vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șubrezeáscă

șúbred (șu-bred) adj. m., pl. șúbrezi; f. șúbredă, pl. șúbrede

șúbred adj. m. (sil. -bred), pl. șúbrezi; f. sg. șúbredă, pl. șúbrede


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUBREZI vb. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a slăbi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

arată toate definițiile

Intrare: șubrezi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șubrezi
  • șubrezire
  • șubrezit
  • șubrezitu‑
  • șubrezind
  • șubrezindu‑
singular plural
  • șubrezește
  • șubreziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șubrezesc
(să)
  • șubrezesc
  • șubrezeam
  • șubrezii
  • șubrezisem
a II-a (tu)
  • șubrezești
(să)
  • șubrezești
  • șubrezeai
  • șubreziși
  • șubreziseși
a III-a (el, ea)
  • șubrezește
(să)
  • șubrezească
  • șubrezea
  • șubrezi
  • șubrezise
plural I (noi)
  • șubrezim
(să)
  • șubrezim
  • șubrezeam
  • șubrezirăm
  • șubreziserăm
  • șubrezisem
a II-a (voi)
  • șubreziți
(să)
  • șubreziți
  • șubrezeați
  • șubrezirăți
  • șubreziserăți
  • șubreziseți
a III-a (ei, ele)
  • șubrezesc
(să)
  • șubrezească
  • șubrezeau
  • șubrezi
  • șubreziseră
Intrare: șubred
șubred adjectiv
  • silabație: șu-bred info
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șubred
  • șubredul
  • șubredu‑
  • șubredă
  • șubreda
plural
  • șubrezi
  • șubrezii
  • șubrede
  • șubredele
genitiv-dativ singular
  • șubred
  • șubredului
  • șubrede
  • șubredei
plural
  • șubrezi
  • șubrezilor
  • șubrede
  • șubredelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șubrezi

  • 1. reflexiv (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: debilita slăbi
    • 1.1. (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • figurat Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86.
        surse: DLRLC
      • figurat Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • șubred
    surse: DEX '09 DEX '98

șubred

  • 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: firav plăpând attach_file 4 exemple
    exemple
    • În prag, Ion al lui Lepădat îl întîlni pe taică-său, umbră șubredă, puțin încovoiată de bătrînețe și de oboseală. DUMITRIU, N. I. 78.
      surse: DLRLC
    • Ciubotarul era un om sărac și cu sănătatea cam șubredă. SADOVEANU, E. 115.
      surse: DLRLC
    • Un coleg al meu de dăscălie, șubred de felul lui, căzuse bolnav la pat. HOGAȘ, DR. II 195.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă că-i era mîna dreaptă șubredă... n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. CARAGIALE, O. II 243.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șubrezit attach_file 3 exemple
      exemple
      • Stăteam tăcut și trudit pe banca șubredă, care avea legănări de val. SADOVEANU, O. VII 230.
        surse: DLRLC
      • Știu bine că nu voi avea tăria să vîr sabia mea șubredă în nimeni. CAMIL PETRESCU, U. N. 278.
        surse: DLRLC
      • figurat Situația guvernului, pe care el o socotea șubredă. REBREANU, R. I 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: discutabil neîntemeiat attach_file 2 exemple
      exemple
      • Punctul de vedere de la care pleacă d. Last e prea șubred, terenul prea puțin sigur și chiar periculos. GHEREA, ST. CR. II. 263.
        surse: DLRLC
      • A scris multe poezii frumoase ca sentiment, cam șubrede ca formă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: