14 definiții pentru șubred


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpînd. În prag, Ion al lui Lepădat îl întîlni pe taică-său, umbră șubredă, puțin încovoiată de bătrînețe și de oboseală. DUMITRIU, N. I. 78. Ciubotarul era un om sărac și cu sănătatea cam șubredă. SADOVEANU, E. 115. Un coleg al meu de dăscălie, șubred de felul lui, căzuse bolnav la pat. HOGAȘ, DR. II 195. Pe lîngă că-i era mîna dreaptă șubredă... n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. CARAGIALE, O. II 243. 2. (Despre lucruri) Care este lipsit de rezistență, se clatină, este gata să se prăbușească. Stăteam tăcut și trudit pe banca șubredă, care avea legănări de val. SADOVEANU, O. VII 230. Știu bine că nu voi avea tăria să vîre sabia mea șubredă în nimeni. CAMIL PETRESCU, U. N. 278. ◊ Fig. Situația guvernului, pe care el o socotea șubredă. REBREANU, R. I 41. ♦ Fig. Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. Punctul de vedere de la care pleacă d. Last e prea șubred, terenul prea puțin sigur și chiar periculos. GHEREA, ST. CR. II. 263. A scris multe poezii frumoase ca sentiment, cam șubrede ca formă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.

ȘÚBRED ~dă (~zi, ~de) l) (despre ființe) Care are o constituție fizică nerezistentă; lipsit de vigoare; firav; plăpând. 2) Care are puțină rezistență; lipsit de trăinicie; slab. Un lucru ~. 3) fig. (despre teorii, concepții, argumente etc.) Care poate fi ușor combătut; lipsit de fundament științific; neîntemeiat; neargumentat. /Orig. nec.

șubred a. fragil [Origină necunoscută].

șúbred, -ă adj. (orig. neșt.). Slab, fără putere: om șubred, sănătate șubredă, (fig.) casă, societate șubredă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúbred (șu-bred) adj. m., pl. șúbrezi; f. șúbredă, pl. șúbrede

șúbred adj. m. (sil. -bred), pl. șúbrezi; f. sg. șúbredă, pl. șúbrede


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚBRED adj. v. discutabil, nesigur, precar.

ȘÚBRED adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubrezit, (rar) precar. (O construcție ~.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru ~.) 3. v. debil.

ȘUBRED adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubrezit, (rar) precar. (O construcție ~.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

șubred adj. v. DISCUTABIL. NESIGUR. PRECAR.

Șubred ≠ trainic, viguros, tare


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus < gr. ύβρίδος, cu ș < ex-; pentru schimbarea șișu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced.Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate).

Intrare: șubred
șubred adjectiv
  • silabație: șu-bred
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șubred
  • șubredul
  • șubredu‑
  • șubredă
  • șubreda
plural
  • șubrezi
  • șubrezii
  • șubrede
  • șubredele
genitiv-dativ singular
  • șubred
  • șubredului
  • șubrede
  • șubredei
plural
  • șubrezi
  • șubrezilor
  • șubrede
  • șubredelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șubred

  • 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: firav plăpând 4 exemple
    exemple
    • În prag, Ion al lui Lepădat îl întîlni pe taică-său, umbră șubredă, puțin încovoiată de bătrînețe și de oboseală. DUMITRIU, N. I. 78.
      surse: DLRLC
    • Ciubotarul era un om sărac și cu sănătatea cam șubredă. SADOVEANU, E. 115.
      surse: DLRLC
    • Un coleg al meu de dăscălie, șubred de felul lui, căzuse bolnav la pat. HOGAȘ, DR. II 195.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă că-i era mîna dreaptă șubredă... n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. CARAGIALE, O. II 243.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șubrezit 3 exemple
      exemple
      • Stăteam tăcut și trudit pe banca șubredă, care avea legănări de val. SADOVEANU, O. VII 230.
        surse: DLRLC
      • Știu bine că nu voi avea tăria să vîr sabia mea șubredă în nimeni. CAMIL PETRESCU, U. N. 278.
        surse: DLRLC
      • figurat Situația guvernului, pe care el o socotea șubredă. REBREANU, R. I 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: discutabil neîntemeiat 2 exemple
      exemple
      • Punctul de vedere de la care pleacă d. Last e prea șubred, terenul prea puțin sigur și chiar periculos. GHEREA, ST. CR. II. 263.
        surse: DLRLC
      • A scris multe poezii frumoase ca sentiment, cam șubrede ca formă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: