2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștrengărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ștrengări] (Îvr) Ștrengărie1 (3).

ȘTRENGĂRÍ, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ȘTRENGĂRÍ, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ștrengăresc, ~ească a [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 34 / Pl: ~ești / E: ștrengar + -esc] (De obicei cu o nuanță de simpatie) 1 De ștrengar (5). 2 Caracteristic ștrengarilor (5).

ștrengări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ștrengar] 1A umbla haimana Si: a hoinări, a vagabonda. 2 A se ține de golănii. 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) A se ține de zburdălnicii, de pozne, de ghidușii.

ȘTRENGĂRÍ, ștreiigăresc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. A se ține de pozne, de năzbîtii; (despre copii) a se juca, a zburda, a hoinări. Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.

ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin mahalale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștrengărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 să ștrengăreáscă

ștrengărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRENGĂRÍ vb. v. hoinări, vagabonda.

ștrengări vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștrengăríre, ștrengăríri, s.f. 1. (înv.) vagabondare, hoinăreală, golăneală. 2. (pop.) comportament care denotă neastâmpăr, vioiciune și umor, pozne și ghidușii.

Intrare: ștrengărire
ștrengărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrengărire
  • ștrengărirea
plural
  • ștrengăriri
  • ștrengăririle
genitiv-dativ singular
  • ștrengăriri
  • ștrengăririi
plural
  • ștrengăriri
  • ștrengăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: ștrengări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrengări
  • ștrengărire
  • ștrengărit
  • ștrengăritu‑
  • ștrengărind
  • ștrengărindu‑
singular plural
  • ștrengărește
  • ștrengăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrengăresc
(să)
  • ștrengăresc
  • ștrengăream
  • ștrengării
  • ștrengărisem
a II-a (tu)
  • ștrengărești
(să)
  • ștrengărești
  • ștrengăreai
  • ștrengăriși
  • ștrengăriseși
a III-a (el, ea)
  • ștrengărește
(să)
  • ștrengărească
  • ștrengărea
  • ștrengări
  • ștrengărise
plural I (noi)
  • ștrengărim
(să)
  • ștrengărim
  • ștrengăream
  • ștrengărirăm
  • ștrengăriserăm
  • ștrengărisem
a II-a (voi)
  • ștrengăriți
(să)
  • ștrengăriți
  • ștrengăreați
  • ștrengărirăți
  • ștrengăriserăți
  • ștrengăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrengăresc
(să)
  • ștrengărească
  • ștrengăreau
  • ștrengări
  • ștrengăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștrengări

  • 1. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hoinări vagabonda attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74.
      surse: DLRLC
    • După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ștrengar
    surse: DEX '09 DEX '98