2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -esc.

ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -esc.

ștrengăresc, ~ească a [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 34 / Pl: ~ești / E: ștrengar + -esc] (De obicei cu o nuanță de simpatie) 1 De ștrengar (5). 2 Caracteristic ștrengarilor (5).

ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. (De obicei cu o nuanță de simpatie) De ștrengar (sau de ștrengăriță). Se ținea pe cal cu mare îndemînare, călărind pe o rînă, în mod ștrengăresc. D. ZAMFIRESCU, la CADE. O pălăriuță moale, cu boruri mici, lăsată puțin pe ceafă, îi dă un aer ștrengăresc. VLAHUȚĂ, O. A. 449.

ȘTRENGĂRÉSC ~eásca (~éști) Care este caracteristic pentru ștrengari; propriu ștrengarilor. /ștrengar + suf. ~esc

ștrengărésc, -eáscă adj. De ștrengar: glume ștrengăreștĭ.

ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin mahalale.

ȘTRENGĂRÍ, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ȘTRENGĂRÍ, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ștrengări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ștrengar] 1A umbla haimana Si: a hoinări, a vagabonda. 2 A se ține de golănii. 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) A se ține de zburdălnicii, de pozne, de ghidușii.

ȘTRENGĂRÍ, ștreiigăresc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. A se ține de pozne, de năzbîtii; (despre copii) a se juca, a zburda, a hoinări. Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștrengărésc adj. m., f. ștrengăreáscă; pl. m. și f. ștrengăréști

ștrengărésc adj. m., f. ștrengăreáscă; pl. m. și f. ștrengăréști

ștrengărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 să ștrengăreáscă

ștrengărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRENGĂRÍ vb. v. hoinări, vagabonda.

ștrengări vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.

Intrare: ștrengăresc
ștrengăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrengăresc
  • ștrengărescul
  • ștrengărescu‑
  • ștrengărească
  • ștrengăreasca
plural
  • ștrengărești
  • ștrengăreștii
  • ștrengărești
  • ștrengăreștile
genitiv-dativ singular
  • ștrengăresc
  • ștrengărescului
  • ștrengărești
  • ștrengăreștii
plural
  • ștrengărești
  • ștrengăreștilor
  • ștrengărești
  • ștrengăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștrengări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrengări
  • ștrengărire
  • ștrengărit
  • ștrengăritu‑
  • ștrengărind
  • ștrengărindu‑
singular plural
  • ștrengărește
  • ștrengăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrengăresc
(să)
  • ștrengăresc
  • ștrengăream
  • ștrengării
  • ștrengărisem
a II-a (tu)
  • ștrengărești
(să)
  • ștrengărești
  • ștrengăreai
  • ștrengăriși
  • ștrengăriseși
a III-a (el, ea)
  • ștrengărește
(să)
  • ștrengărească
  • ștrengărea
  • ștrengări
  • ștrengărise
plural I (noi)
  • ștrengărim
(să)
  • ștrengărim
  • ștrengăream
  • ștrengărirăm
  • ștrengăriserăm
  • ștrengărisem
a II-a (voi)
  • ștrengăriți
(să)
  • ștrengăriți
  • ștrengăreați
  • ștrengărirăți
  • ștrengăriserăți
  • ștrengăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrengăresc
(să)
  • ștrengărească
  • ștrengăreau
  • ștrengări
  • ștrengăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștrengăresc

  • 1. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se ținea pe cal cu mare îndemînare, călărind pe o rînă, în mod ștrengăresc. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • O pălăriuță moale, cu boruri mici, lăsată puțin pe ceafă, îi dă un aer ștrengăresc. VLAHUȚĂ, O. A. 449.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ștrengar + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98

ștrengări

  • 1. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hoinări vagabonda attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74.
      surse: DLRLC
    • După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ștrengar
    surse: DEX '09 DEX '98