14 definiții pentru ștreang


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTREÁNG, ștreanguri, s. n. 1. Frânghie (de cânepă); funie scurtă cu care se priponesc vitele. ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte; p. restr. lațul acestei frânghii. ◊ Expr. A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Șleau2. – Din germ. Strang.

ȘTREÁNG, ștreanguri, s. n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte; p. restr. lațul acestei frânghii. ◊ Expr. A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Șleau2. – Din germ. Strang.

ȘTREANG, ștreanguri, s. n. 1. Frînghie (din cînepă); (în special) funie scurtă cu care se priponesc vitele. Importul este cîteodată din grîu... pături de Brașov, cînepă melițată, ștreanguri. I. IONESCU, M. 725. 2. Funie folosită pentru a spînzura pe osîndiți. Privește! lîngă ușă călăul te pîndește Cu ștreangul și cu pala ce-n mînă-i zîngănește. ALECSANDRI, P. III 294. Căzu de trei ori robul din ștreangul infamiei. BOLLIAC, O. 202. ◊ (Sugerînd ideea de osîndă sau de moarte prin spînzurătoare) Foc, celor ce-au ucis și fură! Bogaților, plumb cald în gură! Pumnal, celor mîndriți cu rangul! Și cui își vinde țara, dați-i ștreangul! COȘBUC, P. II 266. Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, la TDRG. Hoți buni de ștreang, la ștreanguri meniți. ALECSANDRI, T. II 136. Nu meritați a muri de sabie, ci de ștreanguri.Spînzurați-i! NEGRUZZI, S. I 174. ♦ Loc unde este (sau urmează să fie) spînzurat cineva. La spînzurătoare!.. duceți-l la ștreang! ALECSANDRI, T. I 419. 3. (La ham) Șleau3. Desfăcînd îndemînatic ștreangurile și opritorile, i-a lăsat să meargă să-și caute singuri locurile și corlățile obișnuite. GALAN, Z. R. 228. În cele din urmă desfac ștreangurile și calul devine liber, însă nu poate să se ridice. SAHIA, U.R.S.S. 63. Of! mări frate, De ai păcate, Cu cai de poștă să te pornești... Ba nu-s proptele Nici căpițele; Ba ștreangu-i putred de ars în foc! ALECSANDRI, T. 397.

ȘTREANG ~uri n. 1) rar Frânghie făcută, de obicei, din cânepă. ◊ Un ~ a) o nimica toată; un fleac; b) nimic. 2) Frânghie cu laț la capăt, care se folosește pentru a spânzura osândiții. ◊ A-și prinde ~ul de gât a se sinucide prin spânzurare. Moarte prin ~ moarte prin spânzurare. Bun de ~ se spune despre un ticălos. 3) Parte a hamului constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; șleau. /<germ. Strang

ștreang n. 1. funie de legat sau tras ceva: roatele legate cu ștreanguri ISP.; 2. funie de spânzurat: bun de ștreang; 3. șleau la cai. [Nemț. STRANG].

ștreang n., pl. urĭ (germ. strang, de unde și ung. istrang). Funie de spînzurat: șĭ-a pus ștreangu’n gît. Șleaŭ de funie: caiĭ aŭ rupt ștreangurile. V. laț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștreang s. n., pl. ștreánguri

ștreang s. n., pl. ștreánguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTREANG s. v. frânghie, funie.

ȘTREANG s. 1. v. laț. 2. v. spânzurătoare. 3. șleau, trăgătoare, (reg.) ștric. (ștreang la ham.)

ștreang s. v. FRÎNGHIE. FUNIE.

ȘTREANG s. 1. laț, (pop.) juvăț, (reg.) hăț, (înv.) arcan. (~ la capătul unei funii.) 2. spînzurătoare, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~.) 3. șleau, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ștreáng (-guri), s. n.1. Funie, coardă. – 2. Funie de spînzurat. – 3. Frînghie pentru înhămat calul la căruță. – 4. (Arg.) Cravată. – Megl. ștrang. Germ. Strang, prin intermediul sl., cf. sb. stranjga, ca și sp. estrenque, it. stringa (Cihac, II, 394). – Der. directă din germ. (Borcea 212) sau prin intermediul mag. istráng (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 196) este mai puțin probabilă, avînd în vedere megl. Der. ștrengar, s. m. (înv., zburdalnic, poznaș; vagabond, haimana), mai înainte cu sensul „bun de pus în furci”, cf. spînzurat (pentru formă, cf. it. stringaio, roman. strengaro „sforar”); ștrengări, vb. (a se ține de pozne, a hoinări); ștrengărie, s. f. (poznă, năzbîtie); ștrengăresc, adj. (de ștrengar); ștrengărește, adv. (ca ștrengarii); ștrengăriță, s. f. (fată zglobie, poznașă).

Intrare: ștreang
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștreang
  • ștreangul
  • ștreangu‑
plural
  • ștreanguri
  • ștreangurile
genitiv-dativ singular
  • ștreang
  • ștreangului
plural
  • ștreanguri
  • ștreangurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștreang

  • 1. Frânghie (din cânepă); funie scurtă cu care se priponesc vitele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frânghie funie un exemplu
    exemple
    • Importul este cîteodată din grîu... pături de Brașov, cînepă melițată, ștreanguri. I. IONESCU, M. 725.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Privește! lîngă ușă călăul te pîndește Cu ștreangul și cu pala ce-n mînă-i zîngănește. ALECSANDRI, P. III 294.
        surse: DLRLC
      • Căzu de trei ori robul din ștreangul infamiei. BOLLIAC, O. 202.
        surse: DLRLC
      • Sugerând ideea de osândă sau de moarte prin spânzurătoare:
        surse: DLRLC 4 exemple
        exemple
        • Foc, celor ce-au ucis și fură! Bogaților, plumb cald în gură! Pumnal, celor mîndriți cu rangul! Și cui își vinde țara, dați-i ștreangul! COȘBUC, P. II 266.
          surse: DLRLC
        • Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, la TDRG.
          surse: DLRLC
        • Hoți buni de ștreang, la ștreanguri meniți. ALECSANDRI, T. II 136.
          surse: DLRLC
        • Nu meritați a muri de sabie, ci de ștreanguri. – Spînzurați-i! NEGRUZZI, S. I 174.
          surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin restricție Lațul acestei frânghii.
        surse: DEX '09
      • 1.1.2. expresie A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.3. expresie A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.4. Loc unde este (sau urmează să fie) spânzurat cineva.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • La spînzurătoare!... duceți-l la ștreang! ALECSANDRI, T. I 419.
          surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șleau (curea) 3 exemple
    exemple
    • Desfăcînd îndemînatic ștreangurile și opritorile, i-a lăsat să meargă să-și caute singuri locurile și corlățile obișnuite. GALAN, Z. R. 228.
      surse: DLRLC
    • În cele din urmă desfac ștreangurile și calul devine liber, însă nu poate să se ridice. SAHIA, U.R.S.S. 63.
      surse: DLRLC
    • Of! mări frate, De ai păcate, Cu cai de poștă să te pornești... Ba nu-s proptele Nici căpițele; Ba ștreangu-i putred de ars în foc! ALECSANDRI, T. 397.
      surse: DLRLC

etimologie: