2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A căuta să afle ceva (cu șiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi. 2. A comunica, a da de știre. – Știre + suf. -ici.

ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A căuta să afle ceva (cu șiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi. 2. A comunica, a da de știre. – Știre + suf. -ici.

știrici2 vr [At: A I, 31 / Pzi: 3 ~icește / E: ns cf știră (vz știr6)] (Trs; d. oi) A deveni stearpă.

știrici1 vt [At: SLAVICI, N. II, 327 / V: (reg) st~ / Pzi: ~icesc / E: știre + -ici] (Reg) 1 A căuta să afle ceva (cu viclenie) Si: a iscodi. 2 A înștiința.

ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A căuta să afle ceva; a cerceta, a se informa; a iscodi. Va putea să alunge orice prepus din mintea lui Lică, pentru ca numai într-un tîrziu să-i vină gîndul de a știrici încotro a plecat. SLAVICI, N. II 172. 2. A comunica, a da de știre. (Refl. impers.) Mie mi s-a știricit C-aveți un rob nespovedit. La TDRG.

A ȘTIRICÍ ~ésc tranz. reg. 1) A afla culegând știri prin vicleșug. 2) (informații) A face cunoscut; a da de știre; a vesti; a înștiința; a anunța; a informa. /știre + suf. ~ici

știricésc v. tr. Trans. Ban. Umblu după știrĭ, cercetez, mă informez: el a știricit tot (Agrb. Înt. 123). Comunic, daŭ o veste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

știricí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricésc, imperf. 3 sg. știriceá; conj. prez. 3 să știriceáscă

știricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricésc, imperf. 3 sg. știriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. știriceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIRICÍ vb. v. anunța, cerceta, comunica, informa, iscodi, încunoștința, înștiința, vesti.

știrici vb. v. ANUNȚA. CERCETA. COMUNICA. INFORMA. ISCODI. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. VESTI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știricí2, pers. 3 sg. știricéște, vb. IV refl. (reg.; despre oi) a deveni stearpă.

Intrare: știricit
știricit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știricit
  • știricitul
  • știricitu‑
  • știrici
  • știricita
plural
  • știriciți
  • știriciții
  • știricite
  • știricitele
genitiv-dativ singular
  • știricit
  • știricitului
  • știricite
  • știricitei
plural
  • știriciți
  • știriciților
  • știricite
  • știricitelor
vocativ singular
plural
Intrare: știrici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știrici
  • știricire
  • știricit
  • știricitu‑
  • știricind
  • știricindu‑
singular plural
  • știricește
  • știriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știricesc
(să)
  • știricesc
  • știriceam
  • știricii
  • știricisem
a II-a (tu)
  • știricești
(să)
  • știricești
  • știriceai
  • știriciși
  • știriciseși
a III-a (el, ea)
  • știricește
(să)
  • știricească
  • știricea
  • știrici
  • știricise
plural I (noi)
  • știricim
(să)
  • știricim
  • știriceam
  • știricirăm
  • știriciserăm
  • știricisem
a II-a (voi)
  • știriciți
(să)
  • știriciți
  • știriceați
  • știricirăți
  • știriciserăți
  • știriciseți
a III-a (ei, ele)
  • știricesc
(să)
  • știricească
  • știriceau
  • știrici
  • știriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știrici regional

etimologie:

  • Știre + sufix -ici.
    surse: DEX '09 DEX '98