15 definiții pentru șteap steap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. – Din sb. štap, germ. Stab.

șteap2 sn [At: (a. 1824) IORGA, S. D. XXI, 198 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Stapel „vraf”] (Îvr; csnp) Vraf.

șteap1 [At: LEX. MARS. 137 / V: (înv) stap sm, (reg) ~ep, știp, st~, ștap, ~af, ștrep sm, ștrap, ștreamp sn / Pl: ~epi sm, ~uri sn / E: ger Stab, săs štās srb štap] 1 sm (Reg) Băț (1). 2 sm (Reg) Șteamp1 (5). 3 sm (Reg; îf știp) Prăjină cu crăcană la un capăt, folosită pentru a sprijini scările lungi la culesul fructelor. 4 sm (Reg) Butuc. 5 sm (Reg) Cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat Si: (reg) șteamp1 (7). 6 sm (Reg) Mărăcine ascuțit Si: ghimpe, spin, (reg) țepușă (30). 7 sm (Mun; pan) Colț de măsea. 8 sn (Reg) Bucată mare dintr-un aliment.

ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. – Din scr. štap, germ. Stab.

ȘTEAP, ștepi, s. m. (Regional) 1. Cotor de plantă (rămas după cosit sau după secerat); mărăcine ascuțit, în care se poate înțepa cineva; țepușă, ghimpe. (Atestat în forma steap) Ursul însă stătu locului și începu a striga: Nu mă omorî, Țugulea-viteazul, ci mai bine scoate-mi steapul ce mi-a intrat în labă. ISPIRESCU, L. 326. 2. Vîrful ascuțit al scîndurilor sau al leațurilor din care se fac gardurile. Și-o ștersei cum o ștersei, Dar și-acuma mă fripsei, Că sărind gardurile M-ajungeau șteapurile, De-mi îndoiau coastele Și-mi frîngeau picioarele. MARIAN, S. 101. – Variantă: steap s. m.

ȘTEAP ~uri n. reg. 1) Parte inferioară a unor tulpini de plante, care rămân după cosit sau după tăiat. 2) Bucățică subțire și ascuțită, desprinsă din tulpina unor plante sau dintr-un corp (scândură sau alt material); țepușă. /<germ. Stab

șteap n. ghimpe: scoate-mi șteapul ce mi-a intrat în labă ISP.; 2. Mold. bucată de lemn ce ciobanul svărle după oi. [Slav. ȘTEPA, așchie].

șteap (Munt. vest, Olt.) m., pl. epĭ, și știp (Trans). m. (germ. stab, pron. Și ștap, băț, de unde și sîrb. štap. Dac. 3, 709 și 746). Băț de azvîrlit după oĭ, după poame ș. a. Cotor de plantă rămas în pămînt după cosit orĭ secerat (rev. I. Crg. 5, 375): asemenea glugilor de strujenĭ într’un răstav de ștepĭ (despre un steag între baĭonete. CL. 1913, 826). Ghimpe: un șteap intrat în labă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTEAP s. v. băț, ghimpe, mărăcine, nuia, spin, țeapă, țepușă, vargă.

șteap s. v. BĂȚ. GHIMPE. MĂRĂCINE. NUIA. SPIN. ȚEAPĂ. ȚEPUȘĂ. VARGĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șteáp, șteapuri, s.n. – 1. Cotor de plantă rămas după secerat; țepușă, ghimpe, bucată de lemn: „Bărbații au adus custurile, cu care să-și taie câte-un șteap...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 241). 2. Vreasc: „Îs ca pomii dezgrădiți: / Care pângă dânșii trec / Cu șteapuri îi ștepuiesc” (Memoria, 2001: 113). – Din srb. štap (DEX, MDA), germ. Stab „băț, baston” (Scriban, DEX, MDA).

șteáp, -uri, s.n. – 1. Bucată de lemn. 2. Vreasc: „Îs ca pomii dezgrădiți: / Care pângă dânșii trec / Cu șteapuri îi ștepuiesc” (Memoria 2001: 113). – Din srb. štap, der. din germ. Stab „baston”.

Intrare: șteap
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șteap
  • șteapul
  • șteapu‑
plural
  • ștepi
  • ștepii
genitiv-dativ singular
  • șteap
  • șteapului
plural
  • ștepi
  • ștepilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steap
  • steapul
  • steapu‑
plural
  • stepi
  • stepii
genitiv-dativ singular
  • steap
  • steapului
plural
  • stepi
  • stepilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șteap steap regional

  • 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mărăcine ascuțit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghimpe țepușă attach_file un exemplu
      exemple
      • Ursul însă stătu locului și începu a striga: Nu mă omorî, Țugulea-viteazul, ci mai bine scoate-mi steapul ce mi-a intrat în labă. ISPIRESCU, L. 326.
        surse: DLRLC
  • 2. Bucată de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: scurtătură
    • diferențiere Vârful ascuțit al scândurilor sau al leațurilor din care se fac gardurile.
      exemple
      • Și-o ștersei cum o ștersei, Dar și-acuma mă fripsei, Că sărind gardurile M-ajungeau șteapurile, De-mi îndoiau coastele Și-mi frîngeau picioarele. MARIAN, S. 101.
        surse: DLRLC

etimologie: