2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.

ștanțare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 220 / V: (rar) st~ / Pl: ări / E: ștanța] 1 Tăiere a obiectelor de metal sau a celor de mase plastice în curs de prelucrare cu ștanța (1) Si: ștănțuire (1). 2 Fasonare a obiectelor de metal sau a celor de mase plastice în curs de prelucrare cu ajutorul ștanței (2) Si: ștănțuire (2). 3 Gravare prin presiune pe un obiect de metal, pe un produs finit etc. a unui model, a unei cifre cu ajutorul ștanței (3) Si: ștănțuire (3). 4 Imprimare mecanică a subtitlurilor pe peliculele cinematografice Si: ștănțuire (4).

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. – Variantă: stanțáre s. f.

ȘTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța].

STANȚÁ vb. I v. ștanța.

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.

ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.

ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.

ștanța vt [At: NOM. MIN. I, 100 / V: (rar) st~ / Pzi: ez / E: ger stanzen] 1 (C. i. obiecte de metal sau de mase plastice în curs de prelucrare) A tăia cu ștanța (1) Si: a ștănțui (1). 2 (C. i. obiecte de metal sau de mase plastice în curs de prelucrare) A fasona cu ajutorul ștanței (2) Si: a ștănțui (2). 3 (C. i. obiecte de metal, produse finite etc.) A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul ștanței (3) Si: a ștănțui (3). 4 (C. i. pelicule cinematografice) A supune operației de imprimare mecanică a subtitlurilor Si: a ștănțui (4).

ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. A fasona la cald sau la rece, fără așchiere, obiecte de aceeași formă, prin tăierea cu ștanța a unui material sau prin deformarea lui plastică cu ajutorul unor matrițe. – Variantă: stánță vb. I.

ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen].

ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)

A ȘTANȚÁ ~éz tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțắrii; pl. ștanțắri

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări

ștanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțeáză

arată toate definițiile

Intrare: ștanțare
ștanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștanțare
  • ștanțarea
plural
  • ștanțări
  • ștanțările
genitiv-dativ singular
  • ștanțări
  • ștanțării
plural
  • ștanțări
  • ștanțărilor
vocativ singular
plural
stanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stanțare
  • stanțarea
plural
  • stanțări
  • stanțările
genitiv-dativ singular
  • stanțări
  • stanțării
plural
  • stanțări
  • stanțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștanța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștanța
  • ștanțare
  • ștanțat
  • ștanțatu‑
  • ștanțând
  • ștanțându‑
singular plural
  • ștanțea
  • ștanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștanțez
(să)
  • ștanțez
  • ștanțam
  • ștanțai
  • ștanțasem
a II-a (tu)
  • ștanțezi
(să)
  • ștanțezi
  • ștanțai
  • ștanțași
  • ștanțaseși
a III-a (el, ea)
  • ștanțea
(să)
  • ștanțeze
  • ștanța
  • ștanță
  • ștanțase
plural I (noi)
  • ștanțăm
(să)
  • ștanțăm
  • ștanțam
  • ștanțarăm
  • ștanțaserăm
  • ștanțasem
a II-a (voi)
  • ștanțați
(să)
  • ștanțați
  • ștanțați
  • ștanțarăți
  • ștanțaserăți
  • ștanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștanțea
(să)
  • ștanțeze
  • ștanțau
  • ștanța
  • ștanțaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stanța
  • stanțare
  • stanțat
  • stanțatu‑
  • stanțând
  • stanțându‑
singular plural
  • stanțea
  • stanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stanțez
(să)
  • stanțez
  • stanțam
  • stanțai
  • stanțasem
a II-a (tu)
  • stanțezi
(să)
  • stanțezi
  • stanțai
  • stanțași
  • stanțaseși
a III-a (el, ea)
  • stanțea
(să)
  • stanțeze
  • stanța
  • stanță
  • stanțase
plural I (noi)
  • stanțăm
(să)
  • stanțăm
  • stanțam
  • stanțarăm
  • stanțaserăm
  • stanțasem
a II-a (voi)
  • stanțați
(să)
  • stanțați
  • stanțați
  • stanțarăți
  • stanțaserăți
  • stanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • stanțea
(să)
  • stanțeze
  • stanțau
  • stanța
  • stanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștanțare stanțare

  • 1. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ștănțuire

etimologie:

  • vezi ștanța
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ștanța stanța

  • 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ștănțui
  • 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: