10 definiții pentru ștanțare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTANȚARE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțare s. f.] – V. ștanța.

ȘTANȚARE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțare s. f.] – V. ștanța.

ștanțare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 220 / V: (rar) st~ / Pl: ări / E: ștanța] 1 Tăiere a obiectelor de metal sau a celor de mase plastice în curs de prelucrare cu ștanța (1) Si: ștănțuire (1). 2 Fasonare a obiectelor de metal sau a celor de mase plastice în curs de prelucrare cu ajutorul ștanței (2) Si: ștănțuire (2). 3 Gravare prin presiune pe un obiect de metal, pe un produs finit etc. a unui model, a unei cifre cu ajutorul ștanței (3) Si: ștănțuire (3). 4 Imprimare mecanică a subtitlurilor pe peliculele cinematografice Si: ștănțuire (4).

ȘTANȚARE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. – Variantă: stanțare s. f.

ȘTANȚARE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța].

STANȚARE s. f. v. ștanțare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștanțare s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări

ștanțare s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări

ștanțare s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări

Intrare: ștanțare
ștanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștanțare
  • ștanțarea
plural
  • ștanțări
  • ștanțările
genitiv-dativ singular
  • ștanțări
  • ștanțării
plural
  • ștanțări
  • ștanțărilor
vocativ singular
plural
stanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stanțare
  • stanțarea
plural
  • stanțări
  • stanțările
genitiv-dativ singular
  • stanțări
  • stanțării
plural
  • stanțări
  • stanțărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștanțare, ștanțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ștănțuire
etimologie:
  • vezi ștanța DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.