7 definiții pentru ștănțuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. (Rar) Ștanțare. – V. ștănțui.
ștănțuire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: ștănțui] 1-4 Ștanțare (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare. – V. ștănțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștănțuire (rar) s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștănțuire (rar) s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștănțuire s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ștănțuire
ștănțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ștănțuire, ștănțuirisubstantiv feminin
- 1. Ștanțare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ștanțare
etimologie:
- ștănțui DEX '09 DEX '98