7 definiții pentru ștănțuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. (Rar) Ștanțare. – V. ștănțui.

ștănțuire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: ștănțui] 1-4 Ștanțare (1-4).

ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare. – V. ștănțui.

ȘTĂNȚUIRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștănțuire (rar) s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri

ștănțuire (rar) s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri

ștănțuire s. f., g.-d. art. ștănțuirii; pl. ștănțuiri

Intrare: ștănțuire
ștănțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștănțuire
  • ștănțuirea
plural
  • ștănțuiri
  • ștănțuirile
genitiv-dativ singular
  • ștănțuiri
  • ștănțuirii
plural
  • ștănțuiri
  • ștănțuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștănțuire, ștănțuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ștănțui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.