2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.

șerbire sf [At: PSALT. 259 / Pl: ~ri / E: șerbi] (Înv) 1 (Bis) Devotare. 2 Înrobire. 3 Sclavie. 4 Aservire. 5 Șerbie (7). 6 (Jur) Servitute. 7 (Fig) Obligație.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Învechit) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. Acea șerbire ne obligă a face toate reparările și schimbările ce ar vroi să ne impuie Direcția monumentelor istorice. ALECSANDRI S. 17.

șerbíre f. Vechĭ. Servitute (a uneĭ proprietățĭ).

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.

șerbesc, ~ească a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~bești / E: șerb + -esc] (Înv) 1 Care aparține șerbilor (1). 2 Referitor la șerbi (1). 3 Caracteristic șerbilor (1).

șerbi [At: PSALT. HUR. 82724 / V: (îvr) ~ba (Pzi: ~bez) / Pzi: ~besc / E: șerb, cf servi] (Înv) 1 vi (Bis; ccd) A fi devotat (2). 2-3 vi A servi ca șerb (1, 5). 4 vi A fi aservit cuiva. 5 vi A fi în serviciul cuiva. 6 vt A pune la dispoziție (ceva) Si: a oferi. 7-10 vtr A face (pe cineva) să devină sau a deveni șerb (1, 5).

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A servi ca șerb, a fi șerb. Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345.

A ȘERBÍ ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de șerb; a iobăgi. Țăranii liberi erau șerbiți. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din șerb

ȘERBI vb. (Mold.) A robi. Va hi semințiia lui nemearnici în țară streină (. . .) și vor șerbi și-i vor dosădi. AP. 1646, 18v. ♦ A se devota, a se aservi cuiva. Ceia ce vor să șerbască cu de-adinsu lui Dumnedzău, mainte de toate să cearce și să facă aceasta. L SEC. XVII, 13r. I se vor închina lui toți împărații pementești și toate limbile-i vor șerbi lui. IOAN DIN VASLUI; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, MOL. Etimologie: șerb + suf. -i. Vezi și șerb, șerbesc, șerbie.

șerbésc v. tr. (d. șerb saŭ lat. servire, a servi). Vechĭ. Prefac în șerb. V. intr. Trăĭesc ca șerb.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șerbire (înv.) s. f., g.-d. art. șerbirii; pl. șerbiri

șerbíre s. f., g.-d. art. șerbírii; pl. șerbíri

șerbi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbesc, imperf. 3 sg. șerbea; conj. prez. 3 să șerbească

șerbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbésc, imperf. 3 sg. șerbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerbeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.

șerbi vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA.

Intrare: șerbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerbire
  • șerbirea
plural
  • șerbiri
  • șerbirile
genitiv-dativ singular
  • șerbiri
  • șerbirii
plural
  • șerbiri
  • șerbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șerbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerbi
  • șerbire
  • șerbit
  • șerbitu‑
  • șerbind
  • șerbindu‑
singular plural
  • șerbește
  • șerbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerbesc
(să)
  • șerbesc
  • șerbeam
  • șerbii
  • șerbisem
a II-a (tu)
  • șerbești
(să)
  • șerbești
  • șerbeai
  • șerbiși
  • șerbiseși
a III-a (el, ea)
  • șerbește
(să)
  • șerbească
  • șerbea
  • șerbi
  • șerbise
plural I (noi)
  • șerbim
(să)
  • șerbim
  • șerbeam
  • șerbirăm
  • șerbiserăm
  • șerbisem
a II-a (voi)
  • șerbiți
(să)
  • șerbiți
  • șerbeați
  • șerbirăți
  • șerbiserăți
  • șerbiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerbesc
(să)
  • șerbească
  • șerbeau
  • șerbi
  • șerbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șerbire, șerbirisubstantiv feminin

învechit
  • 1. Faptul de a șerbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Servitute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: servitute
    • format_quote Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175. DLRLC
    • 2.1. figurat Angajament, obligație, îndatorire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acea șerbire ne obligă a face toate reparările și schimbările ce ar vroi să ne impuie Direcția monumentelor istorice. ALECSANDRI S. 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi șerbi DEX '09 DEX '98

șerbi, șerbescverb

  • 1. învechit A servi ca șerb, a fi șerb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iobăgi
    • format_quote Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345. DLRLC
etimologie:
  • șerb DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.