3 intrări

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

școli [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lesc / E: școală] 1-2 vtr A (se) instrui (temeinic) în școală (1) Si: a școlariza (2). 3 vt (Înv) A certa (cu asprime) Si: a dojeni (4), a mustra. 4 vt (Înv; pex) A bate (92). 5 vi (Rar) A școlări (2).

ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; ◊ p. ext. activitate legată de acestă instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊ Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. – Din bg., sb., rus. škola, pol. skola.

școa sf [At: N. TEST. (1648), 160r/25 / V: (reg) aș~, așculă, iș~ (Pl: ~le), ișic~, oș~, oșcolă, oșcolie, sâc~, șăc~, șic~, ușc~, (îrg) șculă, (înv) sc~, scuolă, sho~ (Pl: ~le), sholă, ~o (Pl: ~le) / Pl: școli, (îrg) școale / E: slv школа] 1 Instituție de învățământ public, mai ales elementar și mediu. 2 (Pex; lsg) Organizare a procesului de instruire și de educare în școli (1). 3 (Lsg) Totalitatea instituțiilor de învățământ. 4 Clădire în care își are sediul o instituție de învățământ public. 5 Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o instituție de învățământ. 6 Studiu într-o școală (1). 7 (Pex) Sumă de cunoștințe dobândite într-o școală (1). 8 (Fig) Izvor de cunoștințe, de învățături etc. 9 (Fig) Mijloc de instruire, de formare etc. într-un anumit domeniu. 10 (Fig; pex; șîs ~la vieții) Totalitatea cunoștințelor, experiențelor, aptitudinilor etc. acumulate (de cineva) în viață. 11 (Adesea urmat de determinări care indică apartenența, domeniul, caracterul etc.) Grup de adepți ai unui maestru2 sau ai unei idei, teorii, doctrine etc. 12 (Pex) Ansamblu de idei, principii (filozofice, științifice, artistice) care sunt adoptate de un număr oarecare de oameni. 13 (Liv; îe) A face ~ A avea un număr mare de adepți sau de imitatori. 14 (Reg; îae) A învăța minte (pe cineva). 15 (Reg; îae) A sfătui. 16 (Reg; îae) A ațâța (4). 17 (Trs; înv; îs) ~ sărăcească Orfelinat. 18 (Liv; îla) De înaltă ~ Care dovedește o pregătire excelentă. 19 (Mun; Olt) Intrigă. 20 (Mun; Olt) Comportare calculată, perfidă. 21 (Trs; Ban; îcs) De-a ~a Șotron (1). 22 (Îrg; urmat de determinări care arată felul) Pepinieră.

ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊ Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. – Din bg., scr., rus. škola, pol. skola.

ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățămînt (mai ales de învățămînt elementar și mediu); p. ext. activitate legată de această instituție; învățătură, învățămînt. A fost și el muncitor ca și mine... A făcut școala greu!... s-a ridicat. BARANGA, I. 194. Îl deteră pe la școli și filozofi. ISPIRESCU, L. 2. Și ce chilie durată ș-a făcut în poarta bisericii, pentru școală. CREANGĂ, A. 2. Școală profesională = școală care pregătește muncitori calificați din absolvenți ai cursului elementar, într-o perioadă de școlarizare de doi sau trei ani. ♦ Localul, clădirea în care este instalată instituția de învățămînt. Mai încolo. venea primăria cu o ogradă mare, apoi, pe stingă, școala. REBREANU, R. I 93. Ș- Totalitatea elevilor unei instituții de învățămînt. Toată școala a luat parte la concurs. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc; sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătura, experiența dobîndită pe această cale. Folclorul este o școală la care înveți să-ți adîncești dragostea de țară. BENIUC, P. 8. Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială. EMINESCU, O. I 140. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. Ridicîndu-se în fața școlii declamatorii a lui Aristia și Caragiale... preconizează o artă simplă și o dicțiune naturală. SADOVEANU, E. 71. Alegerea acestor elemente a fost opera școlii critice moldovenești. IBRĂILEANU, SP. CR. 20. Socotim că literatura romînă se împarte astăzi în două școli. RUSSO, O. 62.

ateliér-școálă s. n. Atelier școlar în care se efectua practica productivă a elevilor (în perioada comunismului) ◊ „În atelierul-școală [...] privirile mi-au fost atrase de sertarele cu scule.” Sc. 12 XII 63 p. 1. ◊ „Realizarea, în cadrul atelierelor-școală, a microîntreprinderilor de producție școlară și a microcooperativelor agricole de producție școlară a unor produse în valoare de 3.500.000 lei.” Sc. 16 I 73 p. 4. ◊ „În acest scop se va continua acțiunea de înființare a atelierelor în toate școlile, se va intensifica dotarea acestora și va fi organizată mai bine instruirea în atelierele-școală, ferme-școală, loturi experimentale, magazine-școală, șantiere-școală și altele.” R.l. 8 VII 73 p. 2. ◊ „Un atelier-școală demn de un institut.” R.l. 7 II 84 p. 1; v. și I.B. 10 XI 75 p. 4 (din atelier + școală)

autobúz-școálă s. n.„Pentru suplimentarea parcului de autobuze (de pe liniile centrale, în special) I.T.B. a luat măsura de a introduce în traseu, în orele de vârf, 60 de autobuze-«școală». Sunt conduse chiar de instructorii școlii de șoferi profesioniști din I.T.B.” R.l. 20 XII 77 p. 5 (din autobuz + școală)

bándă rulántă(-școálă) s. f. Sistem de organizare a producției pe bandă (în scopuri didactice) ◊ „Bandă rulantă-școală. Recent, la fabrica «Flacăra Roșie» din Capitală a început organizarea unei benzi rulante pe lângă sectorul încălțăminte, care va servi drept școală în vederea ridicării calificării muncitorilor.” I.B. 3 X 61 p. 1 (din bandă + rulantă [+ școală]; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 331)

camión-școálă s. n. Camion care servește drept școală (la școala de șoferi) ◊ „Au dosit camionul-școală într-un boschet și au încercat să-și facă «plinul».” Sc. 26 V 77 p. 2 (din camion + școală)

éxpo-școálă s. f.Expo-școală este firma unui nou magazin din Bârlad care expune și desface obiecte lucrate în atelierele școlilor și liceelor din localitate.” R.l. 9 I 75 p. 3; v. și Sc. 21 VI 80 p. 4 (din expo[ziție de] școală)

film-școálă s. n.1. Film exemplar ◊ „Într-o sală pe jumătate plină cu bulevardiști [...] a rulat – o singură dată – «Intoleranță», film-școală care ar trebui proiectat zilnic în toate locurile pe unde mișună cinefilii.” Cont. 23 X 70 p. 2. ♦ 2. Film prin care se predă un obiect de învățământ ◊ „Scriitorul O.S. s-a decis să facă filme-cărți, filme-școală, «un curs de alfabetizare fundamentală» prin intermediul filmului.” R.lit. 13 III 75 p. 22 (din film + școală)

fregátă-școálă s. f. (mar.) Fregată cu rol de școală ◊ „Naufragiul fregatei-școală vest-germane «Pamir» a stârnit un puternic ecou în întreaga presă a timpului.” Sec. 20 10/63 p. 210 //din fregată + școală//

joc-școálă s. n. Joc (sportiv) cu caracter de antrenament ◊ „Astăzi va avea loc ultima partidă de verificare a lotului reprezentativ. Sincer vorbind, acest joc-școală nu-și poate pune amprenta pe alcătuirea naționalei.” I.B. 9 X 69 p. 3. ◊ Joc-școală al lotului reprezentativ.” Sc. 8 V 75 p. 4. ◊ „Aseară [...] prima noastră reprezentativă a susținut un joc-școală în compania echipei F.C. Argeș.” I.B. 13 IV 83 p. 7; v. și 5 IV 74 p. 3, 27 I 83 p. 2, 19 XII 88 p. 7 (din joc + școală)

méci-școálă s. n. (sport) Meci cu rolul de școală, de pregătire ◊ „După un stagiu de pregătire de trei zile la Poiana Brașov [...] în care va avea loc un meci-școală, echipa va pleca joi [...] spre Copenhaga.” I.B. 1 X 71 p. 1. ◊ „Sâmbătă [...] «tricolorii» au susținut un meci-școală în compania divizionarelor C.” R.l. 14 XII 75 p. 5. ◊ „În ultimele zile ale lui decembrie un nou «meci-școală» a ținut trează atenția suporterilor celui mai tânăr campion [...]” Fl. 10 I 86 p. 21 (din meci + școală)

mínă-școálă s. f. (tehn.) Mină în care lucrează elevi sau studenți mineri ◊ „Pe lângă Grupul școlar minier de la Motru, jud. Gorj, a fost construită o mină-școală care a fost dotată și amenajată după cele mai noi tehnologii ale acestui bazin minier, cu mecanisme în funcțiune, inclusiv un complex mecanizat de avansare, tăiere și susținere.” R.l. 13 VI 73 p. 2. ◊ „Mina Herja, draga noastră mină-școală, lucrează din plin.” V. stud. 26 XII 73 p. 12; v. și R.l. 9 IV 80 p. 2 (din mină + școală)

motonávă-școálă s. f. (mar.) Motonavă cu funcția de școală ◊ „Pentru perfecționarea pregătirii cadrelor necesare flotei noastre comerciale, cu începere din anul viitor, în registrele navale române va fi înmatriculată prima motonavă-școală. R.l. 31 X 75 p. 5 (din motonavă + școală)

arată toate definițiile

Intrare: școli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • școli
  • școlire
  • școlit
  • școlitu‑
  • școlind
  • școlindu‑
singular plural
  • școlește
  • școliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • școlesc
(să)
  • școlesc
  • școleam
  • școlii
  • școlisem
a II-a (tu)
  • școlești
(să)
  • școlești
  • școleai
  • școliși
  • școliseși
a III-a (el, ea)
  • școlește
(să)
  • școlească
  • școlea
  • școli
  • școlise
plural I (noi)
  • școlim
(să)
  • școlim
  • școleam
  • școlirăm
  • școliserăm
  • școlisem
a II-a (voi)
  • școliți
(să)
  • școliți
  • școleați
  • școlirăți
  • școliserăți
  • școliseți
a III-a (ei, ele)
  • școlesc
(să)
  • școlească
  • școleau
  • școli
  • școliseră
Intrare: școală
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școa
  • școala
plural
  • școli
  • școlile
genitiv-dativ singular
  • școli
  • școlii
plural
  • școli
  • școlilor
vocativ singular
plural
Intrare: școală lingvistică
școală lingvistică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școală lingvistică
  • școala lingvistică
plural
  • școli lingvistice
  • școlile lingvistice
genitiv-dativ singular
  • școli lingvistice
  • școlii lingvistice
plural
  • școli lingvistice
  • școlilor lingvistice
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

școli

etimologie:

  • vezi școală
    surse: DEX '09 DEX '98

școală

  • 1. Instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • A fost și el muncitor ca și mine... A făcut școala greu!... s-a ridicat. BARANGA, I. 194.
      surse: DLRLC
    • Îl deteră pe la școli și filozofi. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Și ce chilie durată ș-a făcut în poarta bisericii, pentru școală. CREANGĂ, A.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Activitate legată de această instituție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învățământ învățătură
    • 1.2. Școală profesională = școală care pregătește muncitori calificați din absolvenți ai cursului elementar, într-o perioadă de școlarizare de doi sau trei ani.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mai încolo. venea primăria cu o ogradă mare, apoi, pe stînga, școala. REBREANU, R. I 93.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Toată școala a luat parte la concurs.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Folclorul este o școală la care înveți să-ți adîncești dragostea de țară. BENIUC, P. 8.
      surse: DLRLC
    • Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Învățătură, experiență dobândită pe această cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. figurat Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ridicîndu-se în fața școlii declamatorii a lui Aristia și Caragiale... preconizează o artă simplă și o dicțiune naturală. SADOVEANU, E. 71.
      surse: DLRLC
    • Alegerea acestor elemente a fost opera școlii critice moldovenești. IBRĂILEANU, SP. CR. 20.
      surse: DLRLC
    • Socotim că literatura romînă se împarte astăzi în două școli. RUSSO, O. 62.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A face școală = a avea un număr de adepți.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: