3 intrări

Articole pe această temă:

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șchiopi1 v vz șchiopa

ȘCHIÓP, -OÁPĂ, șchiopi, -oape, adj., s. f. 1. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab. 2. S. f. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De-o (sau cât o) șchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Lat. *excloppus.

ȘCHIOPÁ, șchiopez, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Lat. *excloppare sau din șchiop.

schiop, schioa a, smf vz șchiop

scoa[1] a vz șchiop

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

șchiop, ~oa [At: (cca 1620-1640) ROSETTI, B. 92 / V: (îrg) schiop, scop, școp / Pl: ~i, ~oape / E: ml *excloppus] 1-2 smf, a (Ființă) care, în mers, se sprijină mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (pop; rar) șchiopătător (1- 2), (reg) șantaliu (1-2), șchiopat2 (1), șchiopârnog (1-2), șodâlc (1-2), șoiog (1-2), șolum (1-2), șonc3 (1-2), șoncăit2 (1-2), șont2 (1-2), șontăcăit (1-2), șontorog (1-2), șontrop (1-2), șonțit (1-2), șornolog (1-2), șovâlcăit2 (1-2), șovârnog (1-2), ștrol (1-2), (înv) șchiopător (1). 3-4 smf, a (Ființă) care are un defect fizic la un picior (anchilozare, paralizie, mutilare, un picior mai scurt decât celălalt etc.) Si: schilod, (pop; rar) șchiopătător (3-4), (reg) șantaliu (3-4), șchiopat2 (2), șchiopârnog (3-4), șodâlc (3-4), șoiog (3-4), șolum (3-4), șonc3 (3-4), șoncăit2 (3-4), șont2 (3-4), șontâcăit (3-4), șontorog (3-4), șontrop (3-4), șonțit (3-4), șornolog (3-4), șovâlcăit2 (3-4), șovârnog (3-4), ștrol (3-4), (înv) șchiopător (2). 5-6 smf, a (Ființă) căruia îi lipsește un picior Si: schilod, (pfm) beteag (1-2), olog, (reg) paliu2, șolum (5-6), șonc3 (5-6), șont2 (5-6), șontorog (5-6), șontrop (5-6), șornolog (5-6), șovârnog (5-6). 7 a (Trs; Mol; d. oameni) Care nu are o mână. 8 a (Reg; d. butucii de viță de vie) Nedezvoltat. 9 a (Pan; d. unele obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele, neavând stabilitate. 10 a (Fig; d. versuri) Cu unitățile metrice incomplete Si: nereușit, slab. 11 sms (Mdv; reg) Pietin (la oi) Si: (reg) șchiopat1, șchiopăt. 12 sms (Mdv; reg) Arici (la vite). 13 sf (Pop) Măsură de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt bine îndepărtate unul de altul. 14 sf (Pfm; îla) De-o ~oapă (Foarte) mic. 15 sf (Pfm; d. litere, tocuri etc.; îal) (Foarte) mare. 16 sf (Pfm; d. materii, substanțe; îal) (Foarte) mult. 17 sf (Pfm; îlav) La o ~oapă (Foarte) aproape (1). 18 sf (Pfm; îe) A-i crește (cuiva) inima de-o ~oapă A fi încântat (de ceva). 19 sf (Pfm; îae) A se îmbărbăta. 20 sf (Mun; îs) ~oapă îngenuncheată Distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt bine îndepărtate unul de altul, plus lungimea degetului mare. 21 sn (Mar) Măsură de lungime, folosită de țesătoare, egală cu distanța de la mijlocul pieptului până la vârful degetelor de la mână, brațul fiind bine întins lateral. 22 sm (Reg) Unealtă de tâmplărie în forma literei H, cu un picior mai scurt, care servește la liniat. 23 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 24 sfa (Reg) Melodie după care se execută șchioapa (23).

șchiopa [At: BIBLIA (1688), 2222/51 / V: (îrg) sc~, ~pi, (înv) șchiupa, (reg) șco~ / Pzi: ~pez, (reg) șchiop / E: ml *excloppare cf șchiop] 1-2 vtr A face (pe cineva) să devină sau a deveni șchiop (1) Si: (rar) a (se) șchiopăta (2-3), (reg) a (se) șontorogi (2-3), a (se) șonți1 (2-3). 3 vi (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).

șchiopesc, ~ească a [At: PANN, P. V. III, 25/20 / V: (îrg) schi~ / Pl: ~ești / E: șchiop + -esc] (Rar) 1-2 Caracteristic celui șchiop (4, 6).

ȘCHIOP, -OÁPĂ, șchiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab. 2. S. f. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cât o) șchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Din lat. *excloppus.

ȘCHIOPÁ, șchiopez, vb. I. Intranz. 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Din lat. *excloppare sau din șchiop.

SCHIOP, -OÁPĂ adj. v. șchiop.

ȘCHIOP, ȘCHIOÁPĂ, șchiopi, șchioape, adj. (Despre ființe) Care are un picior mai scurt sau căruia îi lipsește cu totul un picior; infirm de un picior. Era o cățea albă, șchioapă de cînd o împușcase. REBREANU, R. I 149. Un ciocîrlan șchiop se vede viind, cît ce putea. CREANGĂ, P. 93. Cînd era mică, a căzut din scrînciob și de atunci e cam șchioapă. NEGRUZZI, S. I 59. ◊ (Substantivat) Leșii-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi-Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vreo zece șchiopi. COȘBUC, P. I 329. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu ritm defectuos; nereușit. Neavînd învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gîndul, șchiop e versul. EMINESCU, O. IV 292. – Variantă: schiop, schioápă (RETEGANUL, P. III 62, ISPIRESCU, L. 48, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 421) adj.

ȘCHIOPÁ, șchiopez și șchiop, vb. I. Intranz. (Despre ființe, și în forma șchiopa) 1. A deveni șchiop. Ș-au tocit potcoavele, au șchiopat și i-am lăsat în drum. DELAVRANCEA, O. II 110. Împăratul l-a-ntrebat Cum... de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. 2. A șchiopăta. Astă fată bine joacă, Numai are că cam șchioapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. – Variantă: schiopá vb. I.

ȘCHIOP ~ioápă (~iopi, ~ioápe) 1) și substantival (despre ființe) Care merge șchiopătând; infirm de un picior; cotonog; șontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijină uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rimă defectuoasă. /<lat. excloppus

A ȘCHIOPÁ ~éz 1. intranz. rar v. A ȘCHIOPĂTA. 2. tranz. A face să devină șchiop; a vătăma la picioare; a șontorogi. /<lat. excloppare

șchiop a. și m. 1. care n’are decât un picior, care merge rău; 2. fig. defectuos: versuri șchioape. [Lat. vulg. EXCLOPPUS].

arată toate definițiile

Intrare: șchiopi
șchiopi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șchiop
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șchiop
  • șchiopul
  • șchiopu‑
  • șchioa
  • șchioapa
plural
  • șchiopi
  • șchiopii
  • șchioape
  • șchioapele
genitiv-dativ singular
  • șchiop
  • șchiopului
  • șchioape
  • șchioapei
plural
  • șchiopi
  • șchiopilor
  • șchioape
  • șchioapelor
vocativ singular
  • șchiopule
  • șchioa
  • șchioapo
plural
  • șchiopilor
  • șchioapelor
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schiop
  • schiopul
  • schiopu‑
  • schioa
  • schioapa
plural
  • schiopi
  • schiopii
  • schioape
  • schioapele
genitiv-dativ singular
  • schiop
  • schiopului
  • schioape
  • schioapei
plural
  • schiopi
  • schiopilor
  • schioape
  • schioapelor
vocativ singular
  • schiopule
  • schioa
  • schioapo
plural
  • schiopilor
  • schioapelor
scop3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scop
  • scopul
  • scoa
  • scoapa
plural
  • scopi
  • scopii
  • scoape
  • scoapele
genitiv-dativ singular
  • scop
  • scopului
  • scoape
  • scoapei
plural
  • scopi
  • scopilor
  • scoape
  • scoapelor
vocativ singular
plural
Intrare: șchiopa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șchiopa
  • șchiopare
  • șchiopat
  • șchiopatu‑
  • șchiopând
  • șchiopându‑
singular plural
  • șchiopea
  • șchiopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șchiopez
(să)
  • șchiopez
  • șchiopam
  • șchiopai
  • șchiopasem
a II-a (tu)
  • șchiopezi
(să)
  • șchiopezi
  • șchiopai
  • șchiopași
  • șchiopaseși
a III-a (el, ea)
  • șchiopea
(să)
  • șchiopeze
  • șchiopa
  • șchiopă
  • șchiopase
plural I (noi)
  • șchiopăm
(să)
  • șchiopăm
  • șchiopam
  • șchioparăm
  • șchiopaserăm
  • șchiopasem
a II-a (voi)
  • șchiopați
(să)
  • șchiopați
  • șchiopați
  • șchioparăți
  • șchiopaserăți
  • șchiopaseți
a III-a (ei, ele)
  • șchiopea
(să)
  • șchiopeze
  • șchiopau
  • șchiopa
  • șchiopaseră
verb (V35)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șchiopa
  • șchiopare
  • șchiopat
  • șchiopatu‑
  • șchiopând
  • șchiopându‑
singular plural
  • șchioa
  • șchiopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șchiop
(să)
  • șchiop
  • șchiopam
  • șchiopai
  • șchiopasem
a II-a (tu)
  • șchiopi
(să)
  • șchiopi
  • șchiopai
  • șchiopași
  • șchiopaseși
a III-a (el, ea)
  • șchioa
(să)
  • șchioape
  • șchiopa
  • șchiopă
  • șchiopase
plural I (noi)
  • șchiopăm
(să)
  • șchiopăm
  • șchiopam
  • șchioparăm
  • șchiopaserăm
  • șchiopasem
a II-a (voi)
  • șchiopați
(să)
  • șchiopați
  • șchiopați
  • șchioparăți
  • șchiopaserăți
  • șchiopaseți
a III-a (ei, ele)
  • șchioa
(să)
  • șchioape
  • șchiopau
  • șchiopa
  • șchiopaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiopa
  • schiopare
  • schiopat
  • schiopatu‑
  • schiopând
  • schiopându‑
singular plural
  • schiopea
  • schiopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiopez
(să)
  • schiopez
  • schiopam
  • schiopai
  • schiopasem
a II-a (tu)
  • schiopezi
(să)
  • schiopezi
  • schiopai
  • schiopași
  • schiopaseși
a III-a (el, ea)
  • schiopea
(să)
  • schiopeze
  • schiopa
  • schiopă
  • schiopase
plural I (noi)
  • schiopăm
(să)
  • schiopăm
  • schiopam
  • schioparăm
  • schiopaserăm
  • schiopasem
a II-a (voi)
  • schiopați
(să)
  • schiopați
  • schiopați
  • schioparăți
  • schiopaserăți
  • schiopaseți
a III-a (ei, ele)
  • schiopea
(să)
  • schiopeze
  • schiopau
  • schiopa
  • schiopaseră
verb (V35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiopa
  • schiopare
  • schiopat
  • schiopatu‑
  • schiopând
  • schiopându‑
singular plural
  • schioa
  • schiopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiop
(să)
  • schiop
  • schiopam
  • schiopai
  • schiopasem
a II-a (tu)
  • schiopi
(să)
  • schiopi
  • schiopai
  • schiopași
  • schiopaseși
a III-a (el, ea)
  • schioa
(să)
  • schioape
  • schiopa
  • schiopă
  • schiopase
plural I (noi)
  • schiopăm
(să)
  • schiopăm
  • schiopam
  • schioparăm
  • schiopaserăm
  • schiopasem
a II-a (voi)
  • schiopați
(să)
  • schiopați
  • schiopați
  • schioparăți
  • schiopaserăți
  • schiopaseți
a III-a (ei, ele)
  • schioa
(să)
  • schioape
  • schiopau
  • schiopa
  • schiopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șchiop schiop scop

  • 1. adesea substantivat Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șontâcăit 4 exemple
    exemple
    • Era o cățea albă, șchioapă de cînd o împușcase. REBREANU, R. I 149.
      surse: DLRLC
    • Un ciocîrlan șchiop se vede viind, cît ce putea. CREANGĂ, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Cînd era mică, a căzut din scrînciob și de atunci e cam șchioapă. NEGRUZZI, S. I 59.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Leșii-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi – Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vreo zece șchiopi. COȘBUC, P. I 329.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nereușit slab un exemplu
      exemple
      • Neavînd învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gîndul, șchiop e versul. EMINESCU, O. IV 292.
        surse: DLRLC

etimologie:

șchiopa schiopa popular

  • 1. A deveni șchiop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ș-au tocit potcoavele, au șchiopat și i-am lăsat în drum. DELAVRANCEA, O. II 110.
      surse: DLRLC
    • Împăratul l-a-ntrebat Cum... de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730.
      surse: DLRLC
  • 2. A șchiopăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șchiopăta un exemplu
    exemple
    • Astă fată bine joacă, Numai are că cam șchioapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *excloppare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • șchiop
    surse: DEX '09 DEX '98