16 definiții pentru șansă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

șansă sf [At: KOGĂLNICEANU, S. 213 / V: (înv) ~ns (Pl: ~uri) sn / Pl: ~se / E: fr chance] 1 Circumstanță favorabilă. 2 Probabilitate de succes. 3 Posibilitate. 4 Noroc. 5 (Lpl) Sorți.

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) sorți. – Din fr. chance.

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Probabilitate de succes, posibilitatea unui succes; noroc. Biruința oștilor glorioase ale Uniunii nu s-a produs printr-o șansă. Ea era înscrisă în caracterul revoluției. SADOVEANU, E. 198. Ar fi ca un fel de loterie la care chiar dacă nu ai decît o șansă infimă, trebuie să încerci. CAMIL PETRESCU, U. N. 368.

ȘÁNSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat. pop. cadentia].

ȘÁNSĂ s. f. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc. (< fr. chance)

ȘÁNSĂ ~e f. 1) Probabilitate de a obține un succes; posibilitate de reușită. 2) rar Ansamblu de circumstanțe favorabile; concurs de împrejurări fericite; noroc; fortună. [G.-D.. șansei] /<fr. chance

*șánsă f., pl. e (fr. chance, care trecînd pin formele *cheance, *chedance, *chadance, vine d. lat. pop. *cadentia, de unde vine și cadență și scadență). Sorț de izbîndă, probabilitate de reușită: am șansă de cîștig, să cîștig. Noroc: am avut mare șansă. V. năstav.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șansă s. f., g.-d. art. șansei; pl. șanse

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘÁNSĂ s. 1. v. noroc. 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~e de reușită?)

ȘANSĂ s. 1. noroc, (înv. și pop.) norocire, striște, (înv.) selamet, (fam.) baftă, (rar fig.) venă. (Lipsit de ~; ~ lui a fost aceea că...) 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~ de reușită?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance.

Intrare: șansă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șansă
  • șansa
plural
  • șanse
  • șansele
genitiv-dativ singular
  • șanse
  • șansei
plural
  • șanse
  • șanselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șansă, șansesubstantiv feminin

  • 1. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: noroc antonime: ghinion neșansă
    • format_quote Biruința oștilor glorioase ale Uniunii nu s-a produs printr-o șansă. Ea era înscrisă în caracterul revoluției. SADOVEANU, E. 198. DLRLC
    • format_quote Ar fi ca un fel de loterie la care chiar dacă nu ai decît o șansă infimă, trebuie să încerci. CAMIL PETRESCU, U. N. 368. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.