13 definiții pentru șabacă șabac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șaba sf vz șabac

ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc. [Var.: șabác s. n.] – Cf. tc. șebeke.

ȘABÁCĂ, abace, s. f. Broderie (făcută de obicei cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. Nu e lucru puțin o față de masă de pînză subțire, cu tot felul de șabace. STĂNOIU, C. I. 219.

ȘABÁCĂ ~ce f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (cămașă, față de masa etc.). [Var. șabac] /cf. turc. șebeke

șabac sn [At: TDRG / V: (reg) ceab-, săb~, șăb~, șeb~, șob~, șub~ sn sf / Pl: ~ace / E: ns cf tc șebeke „plasă”] 1 (Reg) Broderie făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. 2 (Mun) Cusătură ornamentală de pe opinci. 3 (Reg; îe) A fi pe ~ A fi exact cum trebuie.

ȘABÁC, s. n. v. șabacă.

ȘABÁC s. n. v. șabacă.

șabac n. Mold. găurele (de broderie). [Origină necunoscută].

șabác n., pl. e (turc. mușabak, ar. müșebek, șabac, infl. de șebeke, it. sciábica, rețea). Sud și est. Ajur, găurele ornamentale făcute în pînză pin zmulgerea firelor și înodarea celor din bătătură: bluză cu șabace. Pe șabac, exact, cum trebuĭe. – La Tkt. -acă, dim. (P. P.) șăbăcea, pl. ele. – Și ceabac (munt. est.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șabácă/șabác (reg.) s. f. / s. n., pl. șabáce

șabác s. n. /șabácă s. f., pl. șabáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șabácă (șabáce), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) < it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”.

Intrare: șabacă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaba
  • șabaca
plural
  • șabace
  • șabacele
genitiv-dativ singular
  • șabace
  • șabacei
plural
  • șabace
  • șabacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șabac
  • șabacul
  • șabacu‑
plural
  • șabace
  • șabacele
genitiv-dativ singular
  • șabac
  • șabacului
plural
  • șabace
  • șabacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șabacă șabac

  • 1. regional Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu e lucru puțin o față de masă de pînză subțire, cu tot felul de șabace. STĂNOIU, C. I. 219.
      surse: DLRLC

etimologie: