șabac sn [At: TDRG / V: (reg) ceab-, săb~, șăb~, șeb~, șob~, șub~ sn ~ă sf / Pl: ~ace / E: ns cf tc șebeke „plasă”] 1 (Reg) Broderie făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. 2 (Mun) Cusătură ornamentală de pe opinci. 3 (Reg; îe) A fi pe ~ A fi exact cum trebuie.