2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZESTRÁRE, înzestrări, s. f. Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. ♦ Fig. Sumă de calități; capacitate, talent. – V. înzestra.

ÎNZESTRÁRE, înzestrări, s. f. Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. ♦ Fig. Sumă de calități; capacitate, talent. – V. înzestra.

înzestrare sf [At: LEG. EC. PL. 83 / Pl: ~rări / E: înzestra] 1 Oferire de zestre unei fete când se căsătorește Si: înzestrat1 (1). 2 Acordare a unui bun, a unei surse de venituri etc. Si: înzestrat1 (2). 3 Dotare a unei instituții, a unei întreprinderi etc. cu cele necesare Si: înzestrat1 (3). 4 (Fig) Sumă de calități morale, fizice etc. Si: înzestrat1 (4). 5 (Înv) Raport fiduciar între o femeie și cel care i-a asigurat bunuri, o sursă de venit etc. Si: înzestrat1 (5). 6 (Fig) Dotare a unei persoane cu anumite calități Si: înzestrat1. 7 (Fig) Talent nativ Si: înzestrat1 (7). 8 (Ccr) Zestre. 9 (Fig) Împodobire.

ÎNZESTRÁRE, înzestrări, s. f. Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. 1. Dotare a întreprinderilor cu cele necesare bunei lor organizări și funcționări. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale răspund de înzestrarea ariilor cu cîntare, bascule, saci. HOT. ÎNGR. CULT. 12. 2. Fig. Sumă de calități, capacitate. Am cunoscut... un om de o superioară înzestrare intelectuală. CARAGIALE, O. III 236.

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre.

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre.

înzestra vt [At: PRAV. MOLD. 111/2 / V: (înv; cscj) ~ri / Pzi: ~rez, (înv) ~estru / E: în- + zestre] 1 (Îvp) A da zestre unei fete (când se mărită). 2 A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 3 A prevedea cu cele necesare o instituție Si: a dota. 4 (Fig) A dota pe cineva cu anumite calități. 5 (Fig) A împodobi.

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cînd se mărită); a dota. Nu m-ei da mie fata asta, omule? Că eu ți-oi înzestra-o, ș-a fi bine de ea. VLAHUȚĂ, O. A. 498. ♦ A acorda un bun material, o sursă de venituri etc. Ridicase el... mînăstirea Crinului, cu hramul Troiței și o înzestrase cu multe podoabe și avere mare. CARAGIALE, O. III 87. 2. A prevedea (o întreprindere, o instituție, o locuință) cu cele necesare, a procura obiecte necesare. Bucurîndu-se de sprijinul frățesc al țării care construiește comunismul, țările de democrație populară își înzestrează industria lor cu tehnica cea mai înaintată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576. Își vor mări locuința înzestrînd-o cît mai bine. SADOVEANU, E. 27. ◊ (Glumeț) D-na Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii. IBRĂILEANU, A. 137. 3. Fig. A dota (pe cineva) cu calități morale, fizice etc. Natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă. CARAGIALE, O. II 140.

A ÎNZESTRÁ ~éz tranz. 1) A pune în posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la măritiș. Natura l-a ~at cu talent. 2) (întreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a dota. ~ o cameră. /în + zestre

înzestrà v. 1. a da zestre; 2. fig. a gratifica, a împodobi cu daruri sufletești: natura l’a înzestrat cu toate talentele.

înzestréz v. tr. (d. zestre; pv. adastrar). Daŭ zestre, dotez: părințiĭ îșĭ înzestrează fetele. Fig. Natura a înzestrat-o cu o mare frumuseță și inteligență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzestráre s. f., g.-d. art. înzestrắrii; pl. înzestrắri

înzestráre s. f., g.-d. art. înzestrării; pl. înzestrări

înzestrá (a ~) vb., ind. prez. 3 înzestreáză

înzestrá vb., ind. prez. 1 sg. înzestréz, 3 sg. și pl. înzestreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. înzestréze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNZESTRÁRE s. 1. v. dotare. 2. dotare. (~ unei fete de măritat.) 3. v. aptitudine.

ÎNZESTRARE s. 1. dotare, dotație, echipare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. dotare. (~ unei fete de măritat.) 3. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...)

ÎNZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)

ÎNZESTRA vb. 1. a dota, a echipa, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ uzina cu cele necesare.) 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)

Intrare: înzestrare
înzestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzestrare
  • ‑nzestrare
  • înzestrarea
  • ‑nzestrarea
plural
  • înzestrări
  • ‑nzestrări
  • înzestrările
  • ‑nzestrările
genitiv-dativ singular
  • înzestrări
  • ‑nzestrări
  • înzestrării
  • ‑nzestrării
plural
  • înzestrări
  • ‑nzestrări
  • înzestrărilor
  • ‑nzestrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înzestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestrare
  • ‑nzestrare
  • înzestrat
  • ‑nzestrat
  • înzestratu‑
  • ‑nzestratu‑
  • înzestrând
  • ‑nzestrând
  • înzestrându‑
  • ‑nzestrându‑
singular plural
  • înzestrea
  • ‑nzestrea
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzestrez
  • ‑nzestrez
(să)
  • înzestrez
  • ‑nzestrez
  • înzestram
  • ‑nzestram
  • înzestrai
  • ‑nzestrai
  • înzestrasem
  • ‑nzestrasem
a II-a (tu)
  • înzestrezi
  • ‑nzestrezi
(să)
  • înzestrezi
  • ‑nzestrezi
  • înzestrai
  • ‑nzestrai
  • înzestrași
  • ‑nzestrași
  • înzestraseși
  • ‑nzestraseși
a III-a (el, ea)
  • înzestrea
  • ‑nzestrea
(să)
  • înzestreze
  • ‑nzestreze
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestră
  • ‑nzestră
  • înzestrase
  • ‑nzestrase
plural I (noi)
  • înzestrăm
  • ‑nzestrăm
(să)
  • înzestrăm
  • ‑nzestrăm
  • înzestram
  • ‑nzestram
  • înzestrarăm
  • ‑nzestrarăm
  • înzestraserăm
  • ‑nzestraserăm
  • înzestrasem
  • ‑nzestrasem
a II-a (voi)
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
(să)
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
  • înzestrarăți
  • ‑nzestrarăți
  • înzestraserăți
  • ‑nzestraserăți
  • înzestraseți
  • ‑nzestraseți
a III-a (ei, ele)
  • înzestrea
  • ‑nzestrea
(să)
  • înzestreze
  • ‑nzestreze
  • înzestrau
  • ‑nzestrau
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestraseră
  • ‑nzestraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzestrare

  • 1. Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Dotare a întreprinderilor cu cele necesare bunei lor organizări și funcționări.
      surse: DLRLC sinonime: dotare attach_file un exemplu
      exemple
      • Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale răspund de înzestrarea ariilor cu cîntare, bascule, saci. HOT. ÎNGR. CULT. 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Sumă de calități.
      exemple
      • Am cunoscut... un om de o superioară înzestrare intelectuală. CARAGIALE, O. III 236.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înzestra
    surse: DEX '09 DEX '98

înzestra înzestrare înzestrat

  • 1. A da zestre unei fete (când se mărită).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dota attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu m-ei da mie fata asta, omule? Că eu ți-oi înzestra-o, ș-a fi bine de ea. VLAHUȚĂ, O. A. 498.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ridicase el... mînăstirea Crinului, cu hramul Troiței și o înzestrase cu multe podoabe și avere mare. CARAGIALE, O. III 87.
        surse: DLRLC
  • 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dota attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bucurîndu-se de sprijinul frățesc al țării care construiește comunismul, țările de democrație populară își înzestrează industria lor cu tehnica cea mai înaintată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576.
      surse: DLRLC
    • Își vor mări locuința înzestrînd-o cît mai bine. SADOVEANU, E. 27.
      surse: DLRLC
    • glumeț D-na Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii. IBRĂILEANU, A. 137.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă. CARAGIALE, O. II 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + zestre
    surse: DEX '09 DEX '98