ÎNZESTRARE, înzestrări, s. f. Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. 1. Dotare a întreprinderilor cu cele necesare bunei lor organizări și funcționări. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale răspund de înzestrarea ariilor cu cîntare, bascule, saci. HOT. ÎNGR. CULT. 12. 2. Fig. Sumă de calități, capacitate. Am cunoscut... un om de o superioară înzestrare intelectuală. CARAGIALE, O. III 236.