2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZĂUÁT, -Ă, înzăuați, -te, adj. Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [Var.: înzeuát, -ă adj.] – De la za.

înzăuat, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 238/36 / V: ~ăoat, ~zelat, ~zeoat, ~ziu~, ~zu~ / Pl: ~ați, ~e / E: înzăua] 1 Îmbrăcat în zale, cu platoșă. 2 (D. ferestre) Cu zăbrele de fier.

ÎNZĂUÁT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (Înv.) Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [Pr.: -ză-uat.Var.: înzeuát, -ă adj.] – În + za + suf. -al.

ÎNZĂUÁT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Îmbrăcat în zale, cu zale, cu platoșă. Nici nu-și dădu seama cînd a oprit, bulucindu-se la han, o mulțime de oșteni înzăuați. CAMILAR, T. 100. La vreme de adînci bătrîneți, sta înzăuat în fruntea ostașilor. DELAVRANCEA, V. V. 208. ◊ Fig. Cuvîntul cel din urmă îl avea un snob feroce, înzăuat în prejudecățile cele mai copilărești. M. I. CARAGIALE, C. 137. – Variante: înzelát, -ă (CONTEMPORANUL, I 239, TEODORESCU, P. P. 189), înzeuat, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 500, BĂLCESCU, O. I 122) adj.

ÎNZEUÁT, -Ă adj. v. înzăuat.

înzăua vt [At: DA ms / Pzi: ~uez / E: în + za] (Rar) A îmbrăca în zale.

ÎNZELÁT, -Ă adj. v. înzăuat.

ÎNZELÁT, -Ă adj. v. înzăuat.

înzelat a. acoperit cu zeaua: cal înșelat și înzelat numai cu fir POP.

înzeuat a. V. înzelat: ostași înzeuați și incorfați CANT.

înzăléz v. tr. (d. zale). Îmbrac în zale. – Part. și înzăŭat, chĭurasat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzăuát adj. m., pl. înzăuáți; f. înzăuátă, pl. înzăuáte

înzăuát adj. m. (sil. -ză-uat), pl. înzăuáți; f. sg. înzăuátă, pl. înzăuáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNZĂUÁT adj. (MIL.) împlătoșat. (Soldat ~.)

ÎNZĂUAT adj. împlătoșat. (Soldat ~.)

ÎNZĂUÁ vb. (MIL.) a (se) împlătoșa.

arată toate definițiile

Intrare: înzăuat
înzăuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzăuat
  • ‑nzăuat
  • înzăuatul
  • înzăuatu‑
  • ‑nzăuatul
  • ‑nzăuatu‑
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuata
  • ‑nzăuata
plural
  • înzăuați
  • ‑nzăuați
  • înzăuații
  • ‑nzăuații
  • înzăuate
  • ‑nzăuate
  • înzăuatele
  • ‑nzăuatele
genitiv-dativ singular
  • înzăuat
  • ‑nzăuat
  • înzăuatului
  • ‑nzăuatului
  • înzăuate
  • ‑nzăuate
  • înzăuatei
  • ‑nzăuatei
plural
  • înzăuați
  • ‑nzăuați
  • înzăuaților
  • ‑nzăuaților
  • înzăuate
  • ‑nzăuate
  • înzăuatelor
  • ‑nzăuatelor
vocativ singular
plural
înzeuat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzeuat
  • ‑nzeuat
  • înzeuatul
  • înzeuatu‑
  • ‑nzeuatul
  • ‑nzeuatu‑
  • înzeua
  • ‑nzeua
  • înzeuata
  • ‑nzeuata
plural
  • înzeuați
  • ‑nzeuați
  • înzeuații
  • ‑nzeuații
  • înzeuate
  • ‑nzeuate
  • înzeuatele
  • ‑nzeuatele
genitiv-dativ singular
  • înzeuat
  • ‑nzeuat
  • înzeuatului
  • ‑nzeuatului
  • înzeuate
  • ‑nzeuate
  • înzeuatei
  • ‑nzeuatei
plural
  • înzeuați
  • ‑nzeuați
  • înzeuaților
  • ‑nzeuaților
  • înzeuate
  • ‑nzeuate
  • înzeuatelor
  • ‑nzeuatelor
vocativ singular
plural
înzelat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzelat
  • ‑nzelat
  • înzelatul
  • înzelatu‑
  • ‑nzelatul
  • ‑nzelatu‑
  • înzela
  • ‑nzela
  • înzelata
  • ‑nzelata
plural
  • înzelați
  • ‑nzelați
  • înzelații
  • ‑nzelații
  • înzelate
  • ‑nzelate
  • înzelatele
  • ‑nzelatele
genitiv-dativ singular
  • înzelat
  • ‑nzelat
  • înzelatului
  • ‑nzelatului
  • înzelate
  • ‑nzelate
  • înzelatei
  • ‑nzelatei
plural
  • înzelați
  • ‑nzelați
  • înzelaților
  • ‑nzelaților
  • înzelate
  • ‑nzelate
  • înzelatelor
  • ‑nzelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înzăua
verb (VT215)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuare
  • ‑nzăuare
  • înzăuat
  • ‑nzăuat
  • înzăuatu‑
  • ‑nzăuatu‑
  • înzăuând
  • ‑nzăuând
  • înzăuându‑
  • ‑nzăuându‑
singular plural
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuea
  • ‑nzăuea
  • înzăuați
  • ‑nzăuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzăuez
  • ‑nzăuez
(să)
  • înzăuez
  • ‑nzăuez
  • înzăuam
  • ‑nzăuam
  • înzăuai
  • ‑nzăuai
  • înzăuasem
  • ‑nzăuasem
a II-a (tu)
  • înzăuezi
  • ‑nzăuezi
(să)
  • înzăuezi
  • ‑nzăuezi
  • înzăuai
  • ‑nzăuai
  • înzăuași
  • ‑nzăuași
  • înzăuaseși
  • ‑nzăuaseși
a III-a (el, ea)
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuea
  • ‑nzăuea
(să)
  • înzăueze
  • ‑nzăueze
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuă
  • ‑nzăuă
  • înzăuase
  • ‑nzăuase
plural I (noi)
  • înzăuăm
  • ‑nzăuăm
(să)
  • înzăuăm
  • ‑nzăuăm
  • înzăuam
  • ‑nzăuam
  • înzăuarăm
  • ‑nzăuarăm
  • înzăuaserăm
  • ‑nzăuaserăm
  • înzăuasem
  • ‑nzăuasem
a II-a (voi)
  • înzăuați
  • ‑nzăuați
(să)
  • înzăuați
  • ‑nzăuați
  • înzăuați
  • ‑nzăuați
  • înzăuarăți
  • ‑nzăuarăți
  • înzăuaserăți
  • ‑nzăuaserăți
  • înzăuaseți
  • ‑nzăuaseți
a III-a (ei, ele)
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuea
  • ‑nzăuea
(să)
  • înzăueze
  • ‑nzăueze
  • înzăuau
  • ‑nzăuau
  • înzăua
  • ‑nzăua
  • înzăuaseră
  • ‑nzăuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzăuat înzeuat înzelat

  • 1. Îmbrăcat în zale, cu platoșă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împlătoșat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nici nu-și dădu seama cînd a oprit, bulucindu-se la han, o mulțime de oșteni înzăuați. CAMILAR, T. 100.
      surse: DLRLC
    • La vreme de adînci bătrîneți, sta înzăuat în fruntea ostașilor. DELAVRANCEA, V. V. 208.
      surse: DLRLC
    • figurat Cuvîntul cel din urmă îl avea un snob feroce, înzăuat în prejudecățile cele mai copilărești. M. I. CARAGIALE, C. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • za
    surse: DEX '09