2 intrări
14 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învoioșa vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 165 / V: (înv) ~ieșa / Pzi: ~șez / E: în- + voios] 1-2 A (se) înveseli (1-2).
ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioșí (SBIERA, P. 72) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVOIOȘÍ vb. IV v. învoioșa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE ÎNVOIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNVOIOȘÁ ~éz tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învoioșà v. a deveni voios.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învoĭoșésc v. tr. (d. voĭos). Rar. Fac voĭos, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. învoĭeșez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
învoioșá vb., ind. prez. 1 sg. învoioșéz, 3 sg. și pl. învoioșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșéze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎNVOIOȘÁ vb. v. înveseli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învoioșa vb. v. ÎNVESELI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A învoioșa ≠ a întrista
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
învoioșa învoioșare învoioșat învoioși
- exemple
- Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111.surse: DLRLC
- Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183.surse: DLRLC
-
etimologie:
- în- + voiossurse: DLRM