dexonline

info

2 intrări

16 definiții

din care

explicative DEX (10)
ortografice DOOM (1)
sinonime (2)
antonime (3)

Explicative DEX

învoieșa v vz învoioșa

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

învoioșa vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 165 / V: (înv) ~ieșa / Pzi: ~șez / E: în- + voios] 1-2 A (se) înveseli (1-2).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioși (SBIERA, P. 72) vb. IV.

ÎNVOIOȘI vb. IV v. învoioșa.

ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

A ÎNVOIOȘA ~ez tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE ÎNVOIOȘA mă ~ez intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

învoioșà v. a deveni voios.

învoĭeșéz v. tr. (d. voĭe, voĭos). Vechĭ. Înveselesc. V. învoĭoșesc.

învoĭoșésc v. tr. (d. voĭos). Rar. Fac voĭos, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. învoĭeșez.

Ortografice DOOM

învoioșa vb., ind. prez. 1 sg. învoioșez, 3 sg. și pl. învoioșează; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșeze

Sinonime

ÎNVOIOȘA vb. v. înveseli.

învoioșa vb. v. ÎNVESELI.

Antonime

A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî

A învoioșa ≠ a întrista

A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî

Intrare: învoioșit

învoioșit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	învoioșit ‑nvoioșit	învoioșitul învoioșitu‑ ‑nvoioșitul ‑nvoioșitu‑	învoioșită ‑nvoioșită	învoioșita ‑nvoioșita
nominativ-acuzativ	plural	învoioșiți ‑nvoioșiți	învoioșiții ‑nvoioșiții	învoioșite ‑nvoioșite	învoioșitele ‑nvoioșitele
genitiv-dativ	singular	învoioșit ‑nvoioșit	învoioșitului ‑nvoioșitului	învoioșite ‑nvoioșite	învoioșitei ‑nvoioșitei
genitiv-dativ	plural	învoioșiți ‑nvoioșiți	învoioșiților ‑nvoioșiților	învoioșite ‑nvoioșite	învoioșitelor ‑nvoioșitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: învoioșa

învoioșa verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (VT202) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învoioșa ‑nvoioșa	învoioșare ‑nvoioșare	învoioșat ‑nvoioșat învoioșatu‑ ‑nvoioșatu‑	învoioșând ‑nvoioșând învoioșându‑ ‑nvoioșându‑	singular	plural
		(a) învoioșa ‑nvoioșa	învoioșare ‑nvoioșare	învoioșat ‑nvoioșat învoioșatu‑ ‑nvoioșatu‑	învoioșând ‑nvoioșând învoioșându‑ ‑nvoioșându‑	învoioșează ‑nvoioșează	învoioșați ‑nvoioșați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învoioșez ‑nvoioșez	(să) învoioșez ‑nvoioșez	învoioșam ‑nvoioșam	învoioșai ‑nvoioșai	învoioșasem ‑nvoioșasem
	a II-a (tu)	învoioșezi ‑nvoioșezi	(să) învoioșezi ‑nvoioșezi	învoioșai ‑nvoioșai	învoioșași ‑nvoioșași	învoioșaseși ‑nvoioșaseși
	a III-a (el, ea)	învoioșează ‑nvoioșează	(să) învoioșeze ‑nvoioșeze	învoioșa ‑nvoioșa	învoioșă ‑nvoioșă	învoioșase ‑nvoioșase
plural	I (noi)	învoioșăm ‑nvoioșăm	(să) învoioșăm ‑nvoioșăm	învoioșam ‑nvoioșam	învoioșarăm ‑nvoioșarăm	învoioșaserăm ‑nvoioșaserăm învoioșasem ‑nvoioșasem
	a II-a (voi)	învoioșați ‑nvoioșați	(să) învoioșați ‑nvoioșați	învoioșați ‑nvoioșați	învoioșarăți ‑nvoioșarăți	învoioșaserăți ‑nvoioșaserăți învoioșaseți ‑nvoioșaseți
	a III-a (ei, ele)	învoioșează ‑nvoioșează	(să) învoioșeze ‑nvoioșeze	învoioșau ‑nvoioșau	învoioșară ‑nvoioșară	învoioșaseră ‑nvoioșaseră

învoioși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (VT402)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învoioși ‑nvoioși	învoioșire ‑nvoioșire	învoioșit ‑nvoioșit învoioșitu‑ ‑nvoioșitu‑	învoioșind ‑nvoioșind învoioșindu‑ ‑nvoioșindu‑	singular	plural
		(a) învoioși ‑nvoioși	învoioșire ‑nvoioșire	învoioșit ‑nvoioșit învoioșitu‑ ‑nvoioșitu‑	învoioșind ‑nvoioșind învoioșindu‑ ‑nvoioșindu‑	învoioșește ‑nvoioșește	învoioșiți ‑nvoioșiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învoioșesc ‑nvoioșesc	(să) învoioșesc ‑nvoioșesc	învoioșeam ‑nvoioșeam	învoioșii ‑nvoioșii	învoioșisem ‑nvoioșisem
	a II-a (tu)	învoioșești ‑nvoioșești	(să) învoioșești ‑nvoioșești	învoioșeai ‑nvoioșeai	învoioșiși ‑nvoioșiși	învoioșiseși ‑nvoioșiseși
	a III-a (el, ea)	învoioșește ‑nvoioșește	(să) învoioșească ‑nvoioșească	învoioșea ‑nvoioșea	învoioși ‑nvoioși	învoioșise ‑nvoioșise
plural	I (noi)	învoioșim ‑nvoioșim	(să) învoioșim ‑nvoioșim	învoioșeam ‑nvoioșeam	învoioșirăm ‑nvoioșirăm	învoioșiserăm ‑nvoioșiserăm învoioșisem ‑nvoioșisem
	a II-a (voi)	învoioșiți ‑nvoioșiți	(să) învoioșiți ‑nvoioșiți	învoioșeați ‑nvoioșeați	învoioșirăți ‑nvoioșirăți	învoioșiserăți ‑nvoioșiserăți învoioșiseți ‑nvoioșiseți
	a III-a (ei, ele)	învoioșesc ‑nvoioșesc	(să) învoioșească ‑nvoioșească	învoioșeau ‑nvoioșeau	învoioșiră ‑nvoioșiră	învoioșiseră ‑nvoioșiseră

învoieșa

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

învoioșa, învoioșezverb

1. regional A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. DLRLC DLRM

sinonime: înveseli antonime: indispune mohorî mâhni posomorî întrista
- format_quote Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. DLRLC
- format_quote Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. DLRLC

etimologie:

în- + voios DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.