opțiuni
  • info

14 definiții pentru învoioșit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învoioșa vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 165 / V: (înv) ~ieșa / Pzi: ~șez / E: în- + voios] 1-2 A (se) înveseli (1-2).

ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioși (SBIERA, P. 72) vb. IV.

ÎNVOIOȘI vb. IV v. învoioșa.

ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.

A ÎNVOIOȘA ~ez tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios

A SE ÎNVOIOȘA mă ~ez intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios

învoioșà v. a deveni voios.

învoĭoșésc v. tr. (d. voĭos). Rar. Fac voĭos, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. învoĭeșez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învoioșa vb., ind. prez. 1 sg. învoioșez, 3 sg. și pl. învoioșează; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșeze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVOIOȘA vb. v. înveseli.

învoioșa vb. v. ÎNVESELI.

A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî

A învoioșa ≠ a întrista

A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî

Intrare: învoioșit
învoioșit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoioșit
  • ‑nvoioșit
  • învoioșitul
  • învoioșitu‑
  • ‑nvoioșitul
  • ‑nvoioșitu‑
  • învoioșită
  • ‑nvoioșită
  • învoioșita
  • ‑nvoioșita
plural
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
  • învoioșiții
  • ‑nvoioșiții
  • învoioșite
  • ‑nvoioșite
  • învoioșitele
  • ‑nvoioșitele
genitiv-dativ singular
  • învoioșit
  • ‑nvoioșit
  • învoioșitului
  • ‑nvoioșitului
  • învoioșite
  • ‑nvoioșite
  • învoioșitei
  • ‑nvoioșitei
plural
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
  • învoioșiților
  • ‑nvoioșiților
  • învoioșite
  • ‑nvoioșite
  • învoioșitelor
  • ‑nvoioșitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învoioșa, învoioșezverb

  • 1. regional A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. DLRLC DLRM
    sinonime: înveseli antonime: indispune mohorî mâhni posomorî întrista
    • format_quote Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. DLRLC
    • format_quote Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. DLRLC
etimologie:
  • în- + voios DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.