22 de definiții pentru învia (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIÁ, învíi, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a readuce la viață după ce a murit. ♦ Fig. A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a.Prez. ind. și: înviez] – În + viu.

învia [At: COD. VOR. 156/1 / V: (înv) ~iua, (cscj) ~ie (Ps: înviș și învisei) / Pzi: ~viu, ~iez / E: în- + ml vivere] 1 vi A căpăta viață. 2 vi A reveni la viață, după moarte. 3 vtf A readuce la viață Si: a resuscita. 4-5 vti (Fig) (A face să revină sau) a reveni în memorie. 6 vi (Fig; d. vegetație) A renaște după sfârșitul iernii. 7 vi (D. insecte) A se trezi din amorțire, primăvara. 8-9 vtr (Fig) A (se) umple de putere, de vlagă, de viață Si: a (se) anima, a (se) înviora. 10 vt (Fig) A regenera. 11 vr A se însănătoși încetul cu încetul după o boală grea.

ÎNVIÁ, învíi, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a readuce la viață. ♦ Fig. A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a.Prez. ind. și: înviez] – În + viu.

ÎNVIÁ, învíi, vb. I. 1. Intranz. (În credințele religioase, în superstiții și în basme; rar la pers. 1) A reveni la viață după ce a murit. Atîta vreme să ai a mă sluji, pînă cînd îi muri și iar îi învia. CREANGĂ, P. 206. Nu-nvie morții, – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. ♦ (Despre vegetație) A renaște după amorțirea iernii, a începe să se dezvolte, să înverzească. Vița de vie tot învie. CREANGĂ, P. 210. Frunza-n codru cît învie, Doina cînt de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 224. ♦ Tranz. A readuce la viață. Cînd s-ar pute s-o învie, mi-aș da armele și pe Haiduc, calul meu. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ Fig. A trezi în amintire, a evoca. Îmi învia o lume-ntreagă cu vorba-i limpede și bună. GOGA, C. P. 9. 2. Tranz. Fig. A da putere, vlagă; a face să fie viu, plin de mișcare; a înviora. Constantin a înviat focul în vatră. GALACTION, O. I 146. Nici un vînt din cele patru nu-și părăsise încă culcușul său, spre a învia codrii adormiți. HOGAȘ, DR. 186. ♦ Intranz. A se umple de viață, a căpăta vlagă, putere; a se anima. Orășelul se deștepta, înviase acuma, în buciumările vîntului de toamnă. SADOVEANU, O. I 388. Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16. – Pronunțat: -vi-a. - Prez. ind. și: înviez (GHEREA, ST. CR. I 254, GHICA, S. 131, TEODORESCU, P. P. 224).

A ÎNVIÁ învíi /<lat. invivere 1. tranz. 1) (în credințele religioase și în basme) A readuce la viață. 2) fig. A face să se trezească în memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (după ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarăși la viață.

învià v. 1. a da vieață; 2. a se scula din morți: Hristos a înviat! [Lat. IN VIVERE].

învíĭ și înviéz, a și (vechĭ, azĭ nord) a învie, -vis v. intr. (lat. in-vivĕre, a trăi. Forma a învie se conj. întocmaĭ ca a scrie și avea un perf. arhaic înviș pe lîngă înviseĭ, pers. III învise. Forma a învia e pin anal. după a tăĭa ca’n Banat a scria îld. a scrie. V. viez). Mă scol din morțĭ: eŭ înviĭ, tu înviĭ; Hristos a’nviat saŭ a’nvis (formulă de salutare a creștinilor la Paște, la care se răspunde cu Adevărat a’nviat saŭ a’nvis). V. tr. Daŭ vĭață, vivific, însuflețesc: Hristos l-a’nviat pe Lazăr (Ev.). – Fals înviŭ.

învíŭ, fals îld. înviĭ.

*reînvíĭ și -viéz v. tr. și intr. (re- și înviĭ). Greșit îld. înviĭ, înviez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, 1 pl. înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe / înviéze; ger. înviínd (-vi-ind)

înviá vb. (sil. -vi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. învíi, 3 sg. și pl. învíe, 1 pl. înviém (sil. -vi-em); ger. înviínd (sil. -vi-ind)

înviu, -vie 3, -viam 1 imp., -viere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVIÁ vb. a (se) însufleți, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu mai ~.)

ÎNVIA vb. a (se) însufleți, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu mai ~.)

A învia ≠ a deceda, a muri, a pieri, a omorî, a sucomba


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înviá (-íu, înviát), vb. – A reveni sau a readuce la viață. – Var. (înv.) învie, înviere. Mr. înviedz. Lat. vῑvĕre, pref. verbal în- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, înviĕre, astăzi dispărut, (apare în texte din sec. XVI-XVII), și-a schimbat conjug., ca în Banat scriare < scriere (Tiktin), cf. și confuzia între curere și curare (după DAR, învia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Pușcariu, Dacor., VI, 704, ipoteză ce pare inutilă). Eset cuvînt comun (ALR, I, 175); part. învis, de la conjug. primitivă, se conservă încă în Trans. de Nord (Drăganu, Dacor., II, 611). – Der. învietor, adj. (care reînvie); înviere, s. f. (acțiunea de a învia).[1]

  1. Forma pentru ind. prez. pers. 1 sg. înviu este nerecomandată în prezent. — gall

arată toate definițiile

Intrare: învia
învia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: în-vi-a
verb (VT102)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învia
  • ‑nvia
  • înviere
  • ‑nviere
  • înviat
  • ‑nviat
  • înviatu‑
  • ‑nviatu‑
  • înviind
  • ‑nviind
  • înviindu‑
  • ‑nviindu‑
singular plural
  • învie
  • ‑nvie
  • înviați
  • ‑nviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învii
  • ‑nvii
(să)
  • învii
  • ‑nvii
  • înviam
  • ‑nviam
  • înviai
  • ‑nviai
  • înviasem
  • ‑nviasem
a II-a (tu)
  • învii
  • ‑nvii
(să)
  • învii
  • ‑nvii
  • înviai
  • ‑nviai
  • înviași
  • ‑nviași
  • înviaseși
  • ‑nviaseși
a III-a (el, ea)
  • învie
  • ‑nvie
(să)
  • învie
  • ‑nvie
  • învia
  • ‑nvia
  • învie
  • ‑nvie
  • înviase
  • ‑nviase
plural I (noi)
  • înviem
  • ‑nviem
(să)
  • înviem
  • ‑nviem
  • înviam
  • ‑nviam
  • înviarăm
  • ‑nviarăm
  • înviaserăm
  • ‑nviaserăm
  • înviasem
  • ‑nviasem
a II-a (voi)
  • înviați
  • ‑nviați
(să)
  • înviați
  • ‑nviați
  • înviați
  • ‑nviați
  • înviarăți
  • ‑nviarăți
  • înviaserăți
  • ‑nviaserăți
  • înviaseți
  • ‑nviaseți
a III-a (ei, ele)
  • învie
  • ‑nvie
(să)
  • învie
  • ‑nvie
  • înviau
  • ‑nviau
  • învia
  • ‑nvia
  • înviaseră
  • ‑nviaseră
învia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: în-vi-a
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învia
  • ‑nvia
  • înviere
  • ‑nviere
  • înviat
  • ‑nviat
  • înviatu‑
  • ‑nviatu‑
  • înviind
  • ‑nviind
  • înviindu‑
  • ‑nviindu‑
singular plural
  • învia
  • ‑nvia
  • înviați
  • ‑nviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înviez
  • ‑nviez
(să)
  • înviez
  • ‑nviez
  • înviam
  • ‑nviam
  • înviai
  • ‑nviai
  • înviasem
  • ‑nviasem
a II-a (tu)
  • înviezi
  • ‑nviezi
(să)
  • înviezi
  • ‑nviezi
  • înviai
  • ‑nviai
  • înviași
  • ‑nviași
  • înviaseși
  • ‑nviaseși
a III-a (el, ea)
  • învia
  • ‑nvia
(să)
  • învieze
  • ‑nvieze
  • învia
  • ‑nvia
  • învie
  • ‑nvie
  • înviase
  • ‑nviase
plural I (noi)
  • înviem
  • ‑nviem
(să)
  • înviem
  • ‑nviem
  • înviam
  • ‑nviam
  • înviarăm
  • ‑nviarăm
  • înviaserăm
  • ‑nviaserăm
  • înviasem
  • ‑nviasem
a II-a (voi)
  • înviați
  • ‑nviați
(să)
  • înviați
  • ‑nviați
  • înviați
  • ‑nviați
  • înviarăți
  • ‑nviarăți
  • înviaserăți
  • ‑nviaserăți
  • înviaseți
  • ‑nviaseți
a III-a (ei, ele)
  • învia
  • ‑nvia
(să)
  • învieze
  • ‑nvieze
  • înviau
  • ‑nviau
  • învia
  • ‑nvia
  • înviaseră
  • ‑nviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învia înviere înviiare

  • 1. A reveni sau a readuce la viață după ce a murit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Atîta vreme să ai a mă sluji, pînă cînd îi muri și iar îi învia. CREANGĂ, P. 206.
      surse: DLRLC
    • Nu-nvie morții, – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-ar pute s-o învie, mi-aș da armele și pe Haiduc, calul meu. NEGRUZZI, S. I 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: evoca un exemplu
      exemple
      • Îmi învia o lume-ntreagă cu vorba-i limpede și bună. GOGA, C. P. 9.
        surse: DLRLC
    • 1.2. intranzitiv (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: renaște 2 exemple
      exemple
      • Vița de vie tot învie. CREANGĂ, P. 210.
        surse: DLRLC
      • Frunza-n codru cît învie, Doina cînt de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 224.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: anima (vb.) înviora 4 exemple
    exemple
    • Constantin a înviat focul în vatră. GALACTION, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • Nici un vînt din cele patru nu-și părăsise încă culcușul său, spre a învia codrii adormiți. HOGAȘ, DR. 186.
      surse: DLRLC
    • Orășelul se deștepta, înviase acuma, în buciumările vîntului de toamnă. SADOVEANU, O. I 388.
      surse: DLRLC
    • Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + viu
    surse: DEX '09 DEX '98