2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVESTMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare.

ÎNVESTMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare.

învestmântare sf vz înveșmântare

ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare.

ÎNVESMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare.

ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmấnt.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.

ÎNVEȘMÂNTÁRE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântáre, învestmântáre s. f.] – V. înveșmânta.

ÎNVEȘMÂNTÁRE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântáre, învestmântáre s. f.] – V. înveșmânta.

învesmânta v vz înveșmânta

învesmântare sf vz înveșmântare

învestmânta v vz înveșmânta

înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.

înveșmântare sf [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pl: ~tări / E: înveșmânta] 1 Acoperire cu veșminte Si: îmbrăcare, înveșmântat1 (1), înveșmântătură (1), (înv) înveștere (1), înveștit1 (1). 2 Îmbrăcarea cuiva în haine de gală pentru o festivitate Si: înveșmântat1 (2), înveșmântătură (2). 3 (Rar; pex) Îmbrăcăminte.

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.

ÎNVESMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.

ÎNVESTMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMINTÁ vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMÎNTÁ, înveșmî́nt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmîntá (MACEDONSKI, O. I 195), învestmîntá (NEGRUZZI, S. I 338), înveșmintá (STANCU, D. 136) vb. I.

ÎNVEȘMÎNTÁRE, înveșmîntări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmînta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte, veșminte. Fără înveșmîntarea de arnăut cu găitane multe... Iani arăta ca un țăran. PAS, L. I 99.

A ÎNVEȘMÂNTÁ ~éz tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt

învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.

arată toate definițiile

Intrare: înveșmânta
înveșmânta1 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântare
  • ‑nveșmântare
  • înveșmântat
  • ‑nveșmântat
  • înveșmântatu‑
  • ‑nveșmântatu‑
  • înveșmântând
  • ‑nveșmântând
  • înveșmântându‑
  • ‑nveșmântându‑
singular plural
  • înveșmântea
  • ‑nveșmântea
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveșmântez
  • ‑nveșmântez
(să)
  • înveșmântez
  • ‑nveșmântez
  • înveșmântam
  • ‑nveșmântam
  • înveșmântai
  • ‑nveșmântai
  • înveșmântasem
  • ‑nveșmântasem
a II-a (tu)
  • înveșmântezi
  • ‑nveșmântezi
(să)
  • înveșmântezi
  • ‑nveșmântezi
  • înveșmântai
  • ‑nveșmântai
  • înveșmântași
  • ‑nveșmântași
  • înveșmântaseși
  • ‑nveșmântaseși
a III-a (el, ea)
  • înveșmântea
  • ‑nveșmântea
(să)
  • înveșmânteze
  • ‑nveșmânteze
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântă
  • ‑nveșmântă
  • înveșmântase
  • ‑nveșmântase
plural I (noi)
  • înveșmântăm
  • ‑nveșmântăm
(să)
  • înveșmântăm
  • ‑nveșmântăm
  • înveșmântam
  • ‑nveșmântam
  • înveșmântarăm
  • ‑nveșmântarăm
  • înveșmântaserăm
  • ‑nveșmântaserăm
  • înveșmântasem
  • ‑nveșmântasem
a II-a (voi)
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
(să)
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
  • înveșmântarăți
  • ‑nveșmântarăți
  • înveșmântaserăți
  • ‑nveșmântaserăți
  • înveșmântaseți
  • ‑nveșmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveșmântea
  • ‑nveșmântea
(să)
  • înveșmânteze
  • ‑nveșmânteze
  • înveșmântau
  • ‑nveșmântau
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântaseră
  • ‑nveșmântaseră
înveșmânta2 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântare
  • ‑nveșmântare
  • înveșmântat
  • ‑nveșmântat
  • înveșmântatu‑
  • ‑nveșmântatu‑
  • înveșmântând
  • ‑nveșmântând
  • înveșmântându‑
  • ‑nveșmântându‑
singular plural
  • înveșmântă
  • ‑nveșmântă
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveșmânt
  • ‑nveșmânt
(să)
  • înveșmânt
  • ‑nveșmânt
  • înveșmântam
  • ‑nveșmântam
  • înveșmântai
  • ‑nveșmântai
  • înveșmântasem
  • ‑nveșmântasem
a II-a (tu)
  • înveșmânți
  • ‑nveșmânți
(să)
  • înveșmânți
  • ‑nveșmânți
  • înveșmântai
  • ‑nveșmântai
  • înveșmântași
  • ‑nveșmântași
  • înveșmântaseși
  • ‑nveșmântaseși
a III-a (el, ea)
  • înveșmântă
  • ‑nveșmântă
(să)
  • înveșmânte
  • ‑nveșmânte
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântă
  • ‑nveșmântă
  • înveșmântase
  • ‑nveșmântase
plural I (noi)
  • înveșmântăm
  • ‑nveșmântăm
(să)
  • înveșmântăm
  • ‑nveșmântăm
  • înveșmântam
  • ‑nveșmântam
  • înveșmântarăm
  • ‑nveșmântarăm
  • înveșmântaserăm
  • ‑nveșmântaserăm
  • înveșmântasem
  • ‑nveșmântasem
a II-a (voi)
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
(să)
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
  • înveșmântarăți
  • ‑nveșmântarăți
  • înveșmântaserăți
  • ‑nveșmântaserăți
  • înveșmântaseți
  • ‑nveșmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveșmântă
  • ‑nveșmântă
(să)
  • înveșmânte
  • ‑nveșmânte
  • înveșmântau
  • ‑nveșmântau
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântaseră
  • ‑nveșmântaseră
învesmânta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântare
  • ‑nvesmântare
  • învesmântat
  • ‑nvesmântat
  • învesmântatu‑
  • ‑nvesmântatu‑
  • învesmântând
  • ‑nvesmântând
  • învesmântându‑
  • ‑nvesmântându‑
singular plural
  • învesmântea
  • ‑nvesmântea
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesmântez
  • ‑nvesmântez
(să)
  • învesmântez
  • ‑nvesmântez
  • învesmântam
  • ‑nvesmântam
  • învesmântai
  • ‑nvesmântai
  • învesmântasem
  • ‑nvesmântasem
a II-a (tu)
  • învesmântezi
  • ‑nvesmântezi
(să)
  • învesmântezi
  • ‑nvesmântezi
  • învesmântai
  • ‑nvesmântai
  • învesmântași
  • ‑nvesmântași
  • învesmântaseși
  • ‑nvesmântaseși
a III-a (el, ea)
  • învesmântea
  • ‑nvesmântea
(să)
  • învesmânteze
  • ‑nvesmânteze
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântă
  • ‑nvesmântă
  • învesmântase
  • ‑nvesmântase
plural I (noi)
  • învesmântăm
  • ‑nvesmântăm
(să)
  • învesmântăm
  • ‑nvesmântăm
  • învesmântam
  • ‑nvesmântam
  • învesmântarăm
  • ‑nvesmântarăm
  • învesmântaserăm
  • ‑nvesmântaserăm
  • învesmântasem
  • ‑nvesmântasem
a II-a (voi)
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
(să)
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
  • învesmântarăți
  • ‑nvesmântarăți
  • învesmântaserăți
  • ‑nvesmântaserăți
  • învesmântaseți
  • ‑nvesmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • învesmântea
  • ‑nvesmântea
(să)
  • învesmânteze
  • ‑nvesmânteze
  • învesmântau
  • ‑nvesmântau
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântaseră
  • ‑nvesmântaseră
învesmânta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântare
  • ‑nvesmântare
  • învesmântat
  • ‑nvesmântat
  • învesmântatu‑
  • ‑nvesmântatu‑
  • învesmântând
  • ‑nvesmântând
  • învesmântându‑
  • ‑nvesmântându‑
singular plural
  • învesmântă
  • ‑nvesmântă
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesmânt
  • ‑nvesmânt
(să)
  • învesmânt
  • ‑nvesmânt
  • învesmântam
  • ‑nvesmântam
  • învesmântai
  • ‑nvesmântai
  • învesmântasem
  • ‑nvesmântasem
a II-a (tu)
  • învesmânți
  • ‑nvesmânți
(să)
  • învesmânți
  • ‑nvesmânți
  • învesmântai
  • ‑nvesmântai
  • învesmântași
  • ‑nvesmântași
  • învesmântaseși
  • ‑nvesmântaseși
a III-a (el, ea)
  • învesmântă
  • ‑nvesmântă
(să)
  • învesmânte
  • ‑nvesmânte
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântă
  • ‑nvesmântă
  • învesmântase
  • ‑nvesmântase
plural I (noi)
  • învesmântăm
  • ‑nvesmântăm
(să)
  • învesmântăm
  • ‑nvesmântăm
  • învesmântam
  • ‑nvesmântam
  • învesmântarăm
  • ‑nvesmântarăm
  • învesmântaserăm
  • ‑nvesmântaserăm
  • învesmântasem
  • ‑nvesmântasem
a II-a (voi)
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
(să)
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
  • învesmântarăți
  • ‑nvesmântarăți
  • învesmântaserăți
  • ‑nvesmântaserăți
  • învesmântaseți
  • ‑nvesmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • învesmântă
  • ‑nvesmântă
(să)
  • învesmânte
  • ‑nvesmânte
  • învesmântau
  • ‑nvesmântau
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântaseră
  • ‑nvesmântaseră
învestmânta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântare
  • ‑nvestmântare
  • învestmântat
  • ‑nvestmântat
  • învestmântatu‑
  • ‑nvestmântatu‑
  • învestmântând
  • ‑nvestmântând
  • învestmântându‑
  • ‑nvestmântându‑
singular plural
  • învestmântă
  • ‑nvestmântă
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învestmânt
  • ‑nvestmânt
(să)
  • învestmânt
  • ‑nvestmânt
  • învestmântam
  • ‑nvestmântam
  • învestmântai
  • ‑nvestmântai
  • învestmântasem
  • ‑nvestmântasem
a II-a (tu)
  • învestmânți
  • ‑nvestmânți
(să)
  • învestmânți
  • ‑nvestmânți
  • învestmântai
  • ‑nvestmântai
  • învestmântași
  • ‑nvestmântași
  • învestmântaseși
  • ‑nvestmântaseși
a III-a (el, ea)
  • învestmântă
  • ‑nvestmântă
(să)
  • învestmânte
  • ‑nvestmânte
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântă
  • ‑nvestmântă
  • învestmântase
  • ‑nvestmântase
plural I (noi)
  • învestmântăm
  • ‑nvestmântăm
(să)
  • învestmântăm
  • ‑nvestmântăm
  • învestmântam
  • ‑nvestmântam
  • învestmântarăm
  • ‑nvestmântarăm
  • învestmântaserăm
  • ‑nvestmântaserăm
  • învestmântasem
  • ‑nvestmântasem
a II-a (voi)
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
(să)
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
  • învestmântarăți
  • ‑nvestmântarăți
  • învestmântaserăți
  • ‑nvestmântaserăți
  • învestmântaseți
  • ‑nvestmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • învestmântă
  • ‑nvestmântă
(să)
  • învestmânte
  • ‑nvestmânte
  • învestmântau
  • ‑nvestmântau
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântaseră
  • ‑nvestmântaseră
învestmânta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântare
  • ‑nvestmântare
  • învestmântat
  • ‑nvestmântat
  • învestmântatu‑
  • ‑nvestmântatu‑
  • învestmântând
  • ‑nvestmântând
  • învestmântându‑
  • ‑nvestmântându‑
singular plural
  • învestmântea
  • ‑nvestmântea
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învestmântez
  • ‑nvestmântez
(să)
  • învestmântez
  • ‑nvestmântez
  • învestmântam
  • ‑nvestmântam
  • învestmântai
  • ‑nvestmântai
  • învestmântasem
  • ‑nvestmântasem
a II-a (tu)
  • învestmântezi
  • ‑nvestmântezi
(să)
  • învestmântezi
  • ‑nvestmântezi
  • învestmântai
  • ‑nvestmântai
  • învestmântași
  • ‑nvestmântași
  • învestmântaseși
  • ‑nvestmântaseși
a III-a (el, ea)
  • învestmântea
  • ‑nvestmântea
(să)
  • învestmânteze
  • ‑nvestmânteze
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântă
  • ‑nvestmântă
  • învestmântase
  • ‑nvestmântase
plural I (noi)
  • învestmântăm
  • ‑nvestmântăm
(să)
  • învestmântăm
  • ‑nvestmântăm
  • învestmântam
  • ‑nvestmântam
  • învestmântarăm
  • ‑nvestmântarăm
  • învestmântaserăm
  • ‑nvestmântaserăm
  • învestmântasem
  • ‑nvestmântasem
a II-a (voi)
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
(să)
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
  • învestmântarăți
  • ‑nvestmântarăți
  • învestmântaserăți
  • ‑nvestmântaserăți
  • învestmântaseți
  • ‑nvestmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • învestmântea
  • ‑nvestmântea
(să)
  • învestmânteze
  • ‑nvestmânteze
  • învestmântau
  • ‑nvestmântau
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântaseră
  • ‑nvestmântaseră
înveșminta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveșminta
  • ‑nveșminta
  • înveșmintare
  • ‑nveșmintare
  • înveșmintat
  • ‑nveșmintat
  • înveșmintatu‑
  • ‑nveșmintatu‑
  • înveșmintând
  • ‑nveșmintând
  • înveșmintându‑
  • ‑nveșmintându‑
singular plural
  • înveșmintă
  • ‑nveșmintă
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveșmint
  • ‑nveșmint
(să)
  • înveșmint
  • ‑nveșmint
  • înveșmintam
  • ‑nveșmintam
  • înveșmintai
  • ‑nveșmintai
  • înveșmintasem
  • ‑nveșmintasem
a II-a (tu)
  • înveșminți
  • ‑nveșminți
(să)
  • înveșminți
  • ‑nveșminți
  • înveșmintai
  • ‑nveșmintai
  • înveșmintași
  • ‑nveșmintași
  • înveșmintaseși
  • ‑nveșmintaseși
a III-a (el, ea)
  • înveșmintă
  • ‑nveșmintă
(să)
  • înveșminte
  • ‑nveșminte
  • înveșminta
  • ‑nveșminta
  • înveșmintă
  • ‑nveșmintă
  • înveșmintase
  • ‑nveșmintase
plural I (noi)
  • înveșmintăm
  • ‑nveșmintăm
(să)
  • înveșmintăm
  • ‑nveșmintăm
  • înveșmintam
  • ‑nveșmintam
  • înveșmintarăm
  • ‑nveșmintarăm
  • înveșmintaserăm
  • ‑nveșmintaserăm
  • înveșmintasem
  • ‑nveșmintasem
a II-a (voi)
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
(să)
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
  • înveșmintarăți
  • ‑nveșmintarăți
  • înveșmintaserăți
  • ‑nveșmintaserăți
  • înveșmintaseți
  • ‑nveșmintaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveșmintă
  • ‑nveșmintă
(să)
  • înveșminte
  • ‑nveșminte
  • înveșmintau
  • ‑nveșmintau
  • înveșminta
  • ‑nveșminta
  • înveșmintaseră
  • ‑nveșmintaseră
înveșminta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveșminta
  • ‑nveșminta
  • înveșmintare
  • ‑nveșmintare
  • înveșmintat
  • ‑nveșmintat
  • înveșmintatu‑
  • ‑nveșmintatu‑
  • înveșmintând
  • ‑nveșmintând
  • înveșmintându‑
  • ‑nveșmintându‑
singular plural
  • înveșmintea
  • ‑nveșmintea
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveșmintez
  • ‑nveșmintez
(să)
  • înveșmintez
  • ‑nveșmintez
  • înveșmintam
  • ‑nveșmintam
  • înveșmintai
  • ‑nveșmintai
  • înveșmintasem
  • ‑nveșmintasem
a II-a (tu)
  • înveșmintezi
  • ‑nveșmintezi
(să)
  • înveșmintezi
  • ‑nveșmintezi
  • înveșmintai
  • ‑nveșmintai
  • înveșmintași
  • ‑nveșmintași
  • înveșmintaseși
  • ‑nveșmintaseși
a III-a (el, ea)
  • înveșmintea
  • ‑nveșmintea
(să)
  • înveșminteze
  • ‑nveșminteze
  • înveșminta
  • ‑nveșminta
  • înveșmintă
  • ‑nveșmintă
  • înveșmintase
  • ‑nveșmintase
plural I (noi)
  • înveșmintăm
  • ‑nveșmintăm
(să)
  • înveșmintăm
  • ‑nveșmintăm
  • înveșmintam
  • ‑nveșmintam
  • înveșmintarăm
  • ‑nveșmintarăm
  • înveșmintaserăm
  • ‑nveșmintaserăm
  • înveșmintasem
  • ‑nveșmintasem
a II-a (voi)
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
(să)
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
  • înveșmintați
  • ‑nveșmintați
  • înveșmintarăți
  • ‑nveșmintarăți
  • înveșmintaserăți
  • ‑nveșmintaserăți
  • înveșmintaseți
  • ‑nveșmintaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveșmintea
  • ‑nveșmintea
(să)
  • înveșminteze
  • ‑nveșminteze
  • înveșmintau
  • ‑nveșmintau
  • înveșminta
  • ‑nveșminta
  • înveșmintaseră
  • ‑nveșmintaseră
Intrare: înveșmântare
înveșmântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveșmântare
  • ‑nveșmântare
  • înveșmântarea
  • ‑nveșmântarea
plural
  • înveșmântări
  • ‑nveșmântări
  • înveșmântările
  • ‑nveșmântările
genitiv-dativ singular
  • înveșmântări
  • ‑nveșmântări
  • înveșmântării
  • ‑nveșmântării
plural
  • înveșmântări
  • ‑nveșmântări
  • înveșmântărilor
  • ‑nveșmântărilor
vocativ singular
plural
învesmântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învesmântare
  • ‑nvesmântare
  • învesmântarea
  • ‑nvesmântarea
plural
  • învesmântări
  • ‑nvesmântări
  • învesmântările
  • ‑nvesmântările
genitiv-dativ singular
  • învesmântări
  • ‑nvesmântări
  • învesmântării
  • ‑nvesmântării
plural
  • învesmântări
  • ‑nvesmântări
  • învesmântărilor
  • ‑nvesmântărilor
vocativ singular
plural
învestmântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestmântare
  • ‑nvestmântare
  • învestmântarea
  • ‑nvestmântarea
plural
  • învestmântări
  • ‑nvestmântări
  • învestmântările
  • ‑nvestmântările
genitiv-dativ singular
  • învestmântări
  • ‑nvestmântări
  • învestmântării
  • ‑nvestmântării
plural
  • învestmântări
  • ‑nvestmântări
  • învestmântărilor
  • ‑nvestmântărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveșmânta înveșmântare înveșmântat învesmânta (2) învesmântare învesmântat învestmântare învestmântat învestmânta (2) înveșminta (2)

  • 1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrăca 3 exemple
    exemple
    • Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • figurat Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a înveșmântat în grabă.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + veșmânt
    surse: DEX '09 DEX '98

înveșmântare învesmântare învestmântare

etimologie:

  • vezi înveșmânta
    surse: DEX '09 DEX '98