13 definiții pentru înveșmântare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVEȘMÂNTARE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântare, învestmântare s. f.] – V. înveșmânta.

ÎNVEȘMÂNTARE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântare, învestmântare s. f.] – V. înveșmânta.

înveșmântare sf [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pl: ~tări / E: înveșmânta] 1 Acoperire cu veșminte Si: îmbrăcare, înveșmântat1 (1), înveșmântătură (1), (înv) înveștere (1), înveștit1 (1). 2 Îmbrăcarea cuiva în haine de gală pentru o festivitate Si: înveșmântat1 (2), înveșmântătură (2). 3 (Rar; pex) Îmbrăcăminte.

ÎNVESMÂNTARE s. f. v. înveșmântare.

ÎNVESMÂNTARE s. f. v. înveșmântare.

ÎNVESTMÂNTARE s. f. v. înveșmântare.

ÎNVESTMÂNTARE s. f. v. înveșmântare.

învesmântare sf vz înveșmântare

învestmântare sf vz înveșmântare

înveștmântare sf vz înveșmântare

ÎNVEȘMÎNTARE, înveșmîntări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmînta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte, veșminte. Fără înveșmîntarea de arnăut cu găitane multe... Iani arăta ca un țăran. PAS, L. I 99.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înveșmântare s. f., g.-d. art. înveșmântării; pl. înveșmântări

înveșmântare s. f., g.-d. art. înveșmântării; pl. înveșmântări

înveșmântare s. f., g.-d. art. înveșmântării; pl. înveșmântări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVEȘMÂNTARE s. v. îmbrăcare.

ÎNVEȘMÎNTARE s. echipare, îmbrăcare. (~ unei persoane pentru lucru.)

Intrare: înveșmântare
înveșmântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveșmântare
  • ‑nveșmântare
  • înveșmântarea
  • ‑nveșmântarea
plural
  • înveșmântări
  • ‑nveșmântări
  • înveșmântările
  • ‑nveșmântările
genitiv-dativ singular
  • înveșmântări
  • ‑nveșmântări
  • înveșmântării
  • ‑nveșmântării
plural
  • înveșmântări
  • ‑nveșmântări
  • înveșmântărilor
  • ‑nveșmântărilor
vocativ singular
plural
învesmântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învesmântare
  • ‑nvesmântare
  • învesmântarea
  • ‑nvesmântarea
plural
  • învesmântări
  • ‑nvesmântări
  • învesmântările
  • ‑nvesmântările
genitiv-dativ singular
  • învesmântări
  • ‑nvesmântări
  • învesmântării
  • ‑nvesmântării
plural
  • învesmântări
  • ‑nvesmântări
  • învesmântărilor
  • ‑nvesmântărilor
vocativ singular
plural
înveștmântare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învestmântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestmântare
  • ‑nvestmântare
  • învestmântarea
  • ‑nvestmântarea
plural
  • învestmântări
  • ‑nvestmântări
  • învestmântările
  • ‑nvestmântările
genitiv-dativ singular
  • învestmântări
  • ‑nvestmântări
  • învestmântării
  • ‑nvestmântării
plural
  • învestmântări
  • ‑nvestmântări
  • învestmântărilor
  • ‑nvestmântărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveșmântare, înveșmântărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înveșmânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar Veșminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fără înveșmîntarea de arnăut cu găitane multe... Iani arăta ca un țăran. PAS, L. I 99. DLRLC
etimologie:
  • vezi înveșmânta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.