5 definiții pentru învăluială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.

ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.

învăluia sf [At: LB / Pl: ~ieli, (înv) ~le, ~iele / E: învălui + -eală] (Înv) 1 Îmbulzeală. 2 (Rar; fig) Supărare. 3 (Rar; fig) Asuprire. 4 (Îe) A face cuiva ~ A incomoda.

ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. Tocma într-acea învăluială Străjile s-aud strîgînd. BUDAI-DELEANU, Ț. 274. 2. Necaz, neajuns, supărare; p. ext. asuprire. Bine ar fi să nu se facă săracului învăluială. CAMILAR, N. II 295.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învăluiálă (înv.) s. f., g.-d. art. învăluiélii; pl. învăluiéli

învăluiálă s. f., g.-d. art. învăluiélii; pl. învăluiéli

Intrare: învăluială
învăluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învăluiala
  • ‑nvăluiala
plural
  • învăluieli
  • ‑nvăluieli
  • învăluielile
  • ‑nvăluielile
genitiv-dativ singular
  • învăluieli
  • ‑nvăluieli
  • învăluielii
  • ‑nvăluielii
plural
  • învăluieli
  • ‑nvăluieli
  • învăluielilor
  • ‑nvăluielilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învăluială învechit

etimologie:

  • Învălui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98