2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală. – V. învălătuci.

ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală. – V. învălătuci.

învălătucire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învălătuci] 1-2 Strângere sub formă de (ghem sau) sul Si: învălătucit1 (1-2). 3 (Reg) Împiedicare în mers Si: învălătucit1) 4 Operație de construire a pereților caselor țărănești din vălătuci Și# învălătucit^{1 (4).

ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a învălătuci și rezultatul ei; p. ext. construirea pereților unei case (țărănești) din vălătuci. Arhitrava orizontală este... terminată la cele două capete ale ei cu învălătuciri aurite. CAMIL PETRESCU, O. II 409.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

învălătuci [At: N. COSTIN, ap. GCR. II, 9/33 / Pzi: ~cesc / E: în- + vălătuc] 1-4 vtr A (se) face (ghem sau) sul Si: a (se) înfășură, a (se ) încolăci. 5 vt A construi un perete din vălătuci. 6 vr (Reg) A se împiedica în mers.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. Tranz. A înfășura, a încolăci; a face ghem, sul, vălătuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138. Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165. Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5. ◊ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.

A SE ÎNVĂLĂTUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcare de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc

A ÎNVĂLĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfășura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfășura. /în + vălătuc

ÎNVĂLĂTUCI vb. (Mold.) A înfășură. Trii peri din cosița-i zmulgîndu-i, unul la grumazi, altul la brațe, iar al triilea la mijloc îm[i] învălătuci. CANTEMIR, IST. ◊ Fig. Săracul, învălătucit de grijă și de primejdii. NCCD, 30S; cf. N. COSTIN; NCCD, 355. ♦ A încurca, a împiedica. Picioarele a fugi se împiadecă și în toate ierbșoarele se învălătucesc. CANTEMIR, IST. ◊ Fig. Istoria din sine chiară și curată iaste, însă cu tîlcurile ... mai mult înnecîndu-să si invălătucindu-să ... slobod să umble... nu va putea. CANTEMIR, HR. Etimologie: pref. în- + vălătuc + suf. -i. Vezi și învălătucit, învălătucitură.

învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură.

învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper într’un vălătuc: a învălătuci o stofă într’o hîrtie. V. vălătucesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălătucire s. f., g.-d. art. învălătucirii; pl. învălătuciri

învălătucíre s. f., g.-d. art. învălătucírii; pl. învălătucíri

învălătuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucesc, imperf. 3 sg. învălătucea; conj. prez. 3 învălătucească

învălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălătuceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLĂTUCÍRE s. v. încolăcire.

ÎNVĂLĂTUCIRE s. încolăcire, înfășurare, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ unui obiect flexibil în jurul...)

ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.

ÎNVĂLĂTUCI vb. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)

A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci

A învălătuci ≠ a dezvălătuci

Intrare: învălătucire
învălătucire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălătucire
  • ‑nvălătucire
  • învălătucirea
  • ‑nvălătucirea
plural
  • învălătuciri
  • ‑nvălătuciri
  • învălătucirile
  • ‑nvălătucirile
genitiv-dativ singular
  • învălătuciri
  • ‑nvălătuciri
  • învălătucirii
  • ‑nvălătucirii
plural
  • învălătuciri
  • ‑nvălătuciri
  • învălătucirilor
  • ‑nvălătucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucire
  • ‑nvălătucire
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitu‑
  • ‑nvălătucitu‑
  • învălătucind
  • ‑nvălătucind
  • învălătucindu‑
  • ‑nvălătucindu‑
singular plural
  • învălătucește
  • ‑nvălătucește
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
(să)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
  • învălătuceam
  • ‑nvălătuceam
  • învălătucii
  • ‑nvălătucii
  • învălătucisem
  • ‑nvălătucisem
a II-a (tu)
  • învălătucești
  • ‑nvălătucești
(să)
  • învălătucești
  • ‑nvălătucești
  • învălătuceai
  • ‑nvălătuceai
  • învălătuciși
  • ‑nvălătuciși
  • învălătuciseși
  • ‑nvălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • învălătucește
  • ‑nvălătucește
(să)
  • învălătucească
  • ‑nvălătucească
  • învălătucea
  • ‑nvălătucea
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucise
  • ‑nvălătucise
plural I (noi)
  • învălătucim
  • ‑nvălătucim
(să)
  • învălătucim
  • ‑nvălătucim
  • învălătuceam
  • ‑nvălătuceam
  • învălătucirăm
  • ‑nvălătucirăm
  • învălătuciserăm
  • ‑nvălătuciserăm
  • învălătucisem
  • ‑nvălătucisem
a II-a (voi)
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
(să)
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuceați
  • ‑nvălătuceați
  • învălătucirăți
  • ‑nvălătucirăți
  • învălătuciserăți
  • ‑nvălătuciserăți
  • învălătuciseți
  • ‑nvălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
(să)
  • învălătucească
  • ‑nvălătucească
  • învălătuceau
  • ‑nvălătuceau
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătuciseră
  • ‑nvălătuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălătucire, învălătucirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arhitrava orizontală este... terminată la cele două capete ale ei cu învălătuciri aurite. CAMIL PETRESCU, O. II 409. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Construirea pereților unei case (țărănești) din vălătuci. DLRLC
etimologie:
  • vezi învălătuci DEX '09 DEX '98

învălătuci, învălătucescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face ghem, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138. DLRLC
    • format_quote Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165. DLRLC
    • format_quote Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5. DLRLC
    • format_quote figurat Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228. DLRLC
  • 2. tranzitiv A construi un perete din vălătuci. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + vălătuc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.