2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală. – V. învălătuci.

ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală. – V. învălătuci.

învălătucire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învălătuci] 1-2 Strângere sub formă de (ghem sau) sul Si: învălătucit1 (1-2). 3 (Reg) Împiedicare în mers Si: învălătucit1) 4 Operație de construire a pereților caselor țărănești din vălătuci Și# învălătucit^{1 (4).

ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a învălătuci și rezultatul ei; p. ext. construirea pereților unei case (țărănești) din vălătuci. Arhitrava orizontală este... terminată la cele două capete ale ei cu învălătuciri aurite. CAMIL PETRESCU, O. II 409.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

învălătuci [At: N. COSTIN, ap. GCR. II, 9/33 / Pzi: ~cesc / E: în- + vălătuc] 1-4 vtr A (se) face (ghem sau) sul Si: a (se) înfășură, a (se ) încolăci. 5 vt A construi un perete din vălătuci. 6 vr (Reg) A se împiedica în mers.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. Tranz. A înfășura, a încolăci; a face ghem, sul, vălătuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138. Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165. Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5. ◊ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.

A SE ÎNVĂLĂTUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcare de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc

A ÎNVĂLĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfășura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfășura. /în + vălătuc

învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură.

învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper într’un vălătuc: a învălătuci o stofă într’o hîrtie. V. vălătucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălătucíre s. f., g.-d. art. învălătucírii; pl. învălătucíri

învălătucíre s. f., g.-d. art. învălătucírii; pl. învălătucíri

învălătucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 învălătuceáscă

învălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălătuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLĂTUCÍRE s. v. încolăcire.

ÎNVĂLĂTUCIRE s. încolăcire, înfășurare, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ unui obiect flexibil în jurul...)

ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.

ÎNVĂLĂTUCI vb. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)

A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci

A învălătuci ≠ a dezvălătuci

Intrare: învălătucire
învălătucire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălătucire
  • ‑nvălătucire
  • învălătucirea
  • ‑nvălătucirea
plural
  • învălătuciri
  • ‑nvălătuciri
  • învălătucirile
  • ‑nvălătucirile
genitiv-dativ singular
  • învălătuciri
  • ‑nvălătuciri
  • învălătucirii
  • ‑nvălătucirii
plural
  • învălătuciri
  • ‑nvălătuciri
  • învălătucirilor
  • ‑nvălătucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucire
  • ‑nvălătucire
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitu‑
  • ‑nvălătucitu‑
  • învălătucind
  • ‑nvălătucind
  • învălătucindu‑
  • ‑nvălătucindu‑
singular plural
  • învălătucește
  • ‑nvălătucește
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
(să)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
  • învălătuceam
  • ‑nvălătuceam
  • învălătucii
  • ‑nvălătucii
  • învălătucisem
  • ‑nvălătucisem
a II-a (tu)
  • învălătucești
  • ‑nvălătucești
(să)
  • învălătucești
  • ‑nvălătucești
  • învălătuceai
  • ‑nvălătuceai
  • învălătuciși
  • ‑nvălătuciși
  • învălătuciseși
  • ‑nvălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • învălătucește
  • ‑nvălătucește
(să)
  • învălătucească
  • ‑nvălătucească
  • învălătucea
  • ‑nvălătucea
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucise
  • ‑nvălătucise
plural I (noi)
  • învălătucim
  • ‑nvălătucim
(să)
  • învălătucim
  • ‑nvălătucim
  • învălătuceam
  • ‑nvălătuceam
  • învălătucirăm
  • ‑nvălătucirăm
  • învălătuciserăm
  • ‑nvălătuciserăm
  • învălătucisem
  • ‑nvălătucisem
a II-a (voi)
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
(să)
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuceați
  • ‑nvălătuceați
  • învălătucirăți
  • ‑nvălătucirăți
  • învălătuciserăți
  • ‑nvălătuciserăți
  • învălătuciseți
  • ‑nvălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
(să)
  • învălătucească
  • ‑nvălătucească
  • învălătuceau
  • ‑nvălătuceau
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătuciseră
  • ‑nvălătuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălătucire

  • 1. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vălătuceală încolăcire un exemplu
    exemple
    • Arhitrava orizontală este... terminată la cele două capete ale ei cu învălătuciri aurite. CAMIL PETRESCU, O. II 409.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Construirea pereților unei case (țărănești) din vălătuci.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învălătuci
    surse: DEX '09 DEX '98

învălătuci învălătucire învălătucit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face ghem, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci înfășura antonime: dezvălătuci 4 exemple
    exemple
    • Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138.
      surse: DLRLC
    • Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5.
      surse: DLRLC
    • figurat Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A construi un perete din vălătuci.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + vălătuc
    surse: DEX '09 DEX '98