opțiuni
  • info

9 definiții pentru vălătuceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălătuceală sf [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) vălt~ / Pl: ~eli / E: vălătuci + -eală] 1 (Rar) Înfășurare a unui material flexibil în sensul uneia dintre laturile sale Si: (rar) vălătucire. 2 (Reg; ccr; îf văltuceală) Vălătuc (10). 3 (Reg; fig) Zăpăceală. 4 Năuceală.

vălătuceală s.f. Faptul de a vălătuci. • pl. -eli. /vălătuci + -eală.

VĂLĂTUCEALĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei... cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144.

văltuceală sf vz vălătuceală

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vălătuceală (rar, reg.) s. f., g.-d. art. vălătucelii; pl. vălătuceli

vălătuceală (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucelii; pl. vălătuceli

vălătuceală s. f., g.-d. art. vălătucelii; pl. vălătuceli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂLĂTUCEALĂ s. v. încolăcire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire.

vălătuceală s. v. ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVĂLĂTUCIRE. RĂSUCIRE. SUCIRE.

Intrare: vălătuceală
vălătuceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălătuceală
  • vălătuceala
plural
  • vălătuceli
  • vălătucelile
genitiv-dativ singular
  • vălătuceli
  • vălătucelii
plural
  • vălătuceli
  • vălătucelilor
vocativ singular —
plural —
văltuceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vălătuceală, vălătucelisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.