4 intrări

school Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

întregi [At: PSALT. 122/10 / V: (cscj) ~ega / Pzi: ~egesc / E: întreg] 1-2 vtr A (se) face complet Si: a (se) completa. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni deplin. 5-6 vtr (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta unitatea. 7 vt A compune din nou Si: a reface. 8 vr (Înv) A se însănătoși. 9 vr (Pex) A se îngrășa. 10 vr (Nob) A se integra.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. A face întreg, deplin; a completa. Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.

A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg

întregì v. a face întreg, a completa.

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefracționată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși. – Lat. integer, -gra.

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefracționată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși. – Lat. integer, -gra.

întreg, ~ea [At: COD. VOR. 80/12 / Pl: ~egi, ~ege / E: ml integer, -gra, -grum] 1 a Din care nu s-a luat nimic Si: intact, complet, tot. 2 a Nevătămat. 3 a Sănătos. 4 a (D. sănătate) Deplin. 5 a (D. oameni) În deplinătatea facultăților mintale. 6 a Curajos. 7 a (înv; d. o fată) Virgină. 8 a (Înv; pex) Nevinovat. 9 (Îlav) Pe de-a-ntregul În întregime. 10 (Îal) Peste tot. 11 a (Fig; d. persoane) Care nu poate fi clintit, zdruncinat în convingerile sau principiile sale Si: integru. 12 a (Înv) Care nu curge Si: solid. 13 sf (Înv) Soliditate. 14 a (D. noțiuni temporale) Deplin. 15 a (D. oameni) De vârstă matură. 16-17 a (Îs) Notă (sau pauză) ~eagă (Notă sau) pauză cu durata de patru timpi. 18 sm (Mat) Unitate nefracționară. 19 a Care nu are reticențe, nu ascunde nimic Si: sincer. 20 a (D. porumbei) Blând. 21 a Din care nu lipsește nimic Si: neatins, neînceput. 22 a Veritabil. 23 av Pe deplin. 24 sm (Înv) Stâncă în care se găsește cuarțul. 25 sm Zăpadă neatinsă. 26 a (Mat) Care se poate obține prin adăugarea repetată a numărului unu la el însuși. corectată

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Din care nu lipsește nimic, luat în totalitatea lui, în întregime; tot, complet, neștirbit. Și visînd o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. EMINESCU, O. I 210. Atunci natura-ntreagă... își puse pentru mine coroana sa de flori. ALECSANDRI, P. A. 65. ◊ (Substantivat, n.) Întregul este mai mare decît partea.Loc. adv. Pe de(-a)-ntregul = în întregime; peste tot, pe tot cuprinsul. Bate-ți negrul Pe de-ntregul. ALECSANDRI, P. P. 11. ♦ (Despre lucruri care se pot consuma sau despre recipientul în care se află ele) Din care nu s-a luat nimic, neatins, neînceput. Îi mergeau sarmalele întregi pe gît. CREANGĂ, P. 32. Și slănina întreagă, și varza unsă, nu se poate. 2. (Despre ființe) Teafăr, sănătos, neatins de vreo infirmitate fizică sau psihică. Eram tineri și eram întregi. SAHIA, N. 19. Ei, vezi, și să te miri ce spun: Din om întreg te fac nebun Și din voinic, neom te lasă! COȘBUC, P. I 243. Era... întreg la minte. ISPIRESCU, L. 217. ◊ (Despre abstracte) Vă veți bucura pururea de o întreagă sănătate. DRĂGHICI, R. 157. ♦ Viu. Dacă rămîne întreg coconul, se primejduiește viața ei. SADOVEANU, D. P. 45. ♦ Fig. Neclintit, neșovăitor, integru. Femeile și fetele în scrierile lui ’Turgheniev au caracterul întreg, hotărît. GHEREA, ST. CR. II 220. ◊ Expr. Inimă întreagă = caracter îndrăzneț, curajos. Frunzuliță foaie fragă, A cui ești, fetiță dragă?A ălui cu musteața neagră Și cu inima întreagă. ȘEZ. I 291. Mi-oi face inima-ntreagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet, încheiat. Dar cum să stai o noapte întreagă... după aceea. DUMITRIU, N. 134. Și în toată împărăția se ținu veselie mare o săptămînă întreagă. ISPIRESCU, L. 2. Galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cînt. EMINESCU, O. IV 35. ◊ (Întărind ideea de durată) Vaporii de apă care se ridicau din mare, de pe Dunăre și din ghiolurile deltei rămîneau plutind în atmosferă ceasuri întregi. BART, E. 386. Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 4. (Aritm.; despre numere) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului «unu» cu el însuși. Raportul a două segmente de dreaptă se exprimă printr-o fracție sau printr-un număr întreg. ♦ (Substantivat, m.) Număr care conține numai unități nefracționate. Doi întregi și patru șeptimi.

ÎNTRÉG2 ~eágă (~égi) 1) A cărui integritate nu este atinsă; integral. Pâine ~eagă. Lan ~. Text ~.Număr ~ număr care nu conține o fracție. 2) (mai ales înaintea cuvântului determinat) Care cuprinde ceva în totalitatea sa; căruia nu-i lipsește nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga școală. ~ echipajul. ~eaga livadă.Pe de-a-ntregul în întregime; cu totul. 3) (despre unități de timp) Care durează de la început până la sfârșit; tot. Anul ~. Noaptea ~eagă. 4) (despre persoane) Care nu are infirmități (fizice sau psihice); fără nici o leziune; teafăr. Om ~.Cu mintea ~eagă (sau ~ la minte) sănătos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

ÎNTRÉG1 ~gi m. mat. Număr fără unități fracționare. Trei ~gi și două zecimi. [Sil. în-treg] /<lat. integer, ~gra

întreg a. 1. cărui nimic nu-i lipsește: o zi întreagă; număr întreg, în opozițiune cu fracțiunea; 2. fig. sănătos (la cap sau la minte): om întreg. [Lat. INTEGRUM]. ║ n. totalitate.

întrég, -eágă adj., pl. m. și f. egĭ (lat. ĭntéger, -gra, -grum, îld. integer, d. in, ne, nu, și tag din táctus, atins, adică integer = intáctus, intact; it. intéro, fr. entier, sp. entero, pg. enteiro. V. integru). Deplin, complet, căruĭa nu-ĭ lipsește nimic, tot: o zi întreagă, țara întreagă saŭ întreaga țară, poporu întreg saŭ întregu popor (fals: întreg poporu). Fig. Neatins, nevătămat: onoare întreagă. Sănătos (maĭ ales la minte): om întreg. Aritm. Număr întreg, compus din unitățĭ întregĭ (nu din fracțiunĭ), ca 19, 150, 1000 ș. a. S. m. Un întreg, un număr întreg. S. n. fără pl. Întregu e maĭ mare de cît partea, totalitatea e maĭ mare de cît fracțiunile: poporu în întregu luĭ, în întregimea luĭ, în totalitate. Pe de-a întregu (fam.), în întregime. Adv. Întreg, în întregime, integral: a plăti întreg.

întregésc v. tr. Fac întreg, completez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 întregeáscă

întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă

întrég adj. m., f. întreágă, g.-d. art. întrégii; pl. m. și f. întrégi

!întrég-întreguléț (pop.) adj. m., pl. întrégi-întreguléți; f. întreágă-întregulíță, pl. întrégi-întregulíțe

pe de-a-ntrégul loc. adv.

întrég adj. m., f. întreágă, g.-d. art. întrégii; pl. m. și f. întrégi

arată toate definițiile

Intrare: întregi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregire
  • ‑ntregire
  • întregit
  • ‑ntregit
  • întregitu‑
  • ‑ntregitu‑
  • întregind
  • ‑ntregind
  • întregindu‑
  • ‑ntregindu‑
singular plural
  • întregește
  • ‑ntregește
  • întregiți
  • ‑ntregiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întregesc
  • ‑ntregesc
(să)
  • întregesc
  • ‑ntregesc
  • întregeam
  • ‑ntregeam
  • întregii
  • ‑ntregii
  • întregisem
  • ‑ntregisem
a II-a (tu)
  • întregești
  • ‑ntregești
(să)
  • întregești
  • ‑ntregești
  • întregeai
  • ‑ntregeai
  • întregiși
  • ‑ntregiși
  • întregiseși
  • ‑ntregiseși
a III-a (el, ea)
  • întregește
  • ‑ntregește
(să)
  • întregească
  • ‑ntregească
  • întregea
  • ‑ntregea
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregise
  • ‑ntregise
plural I (noi)
  • întregim
  • ‑ntregim
(să)
  • întregim
  • ‑ntregim
  • întregeam
  • ‑ntregeam
  • întregirăm
  • ‑ntregirăm
  • întregiserăm
  • ‑ntregiserăm
  • întregisem
  • ‑ntregisem
a II-a (voi)
  • întregiți
  • ‑ntregiți
(să)
  • întregiți
  • ‑ntregiți
  • întregeați
  • ‑ntregeați
  • întregirăți
  • ‑ntregirăți
  • întregiserăți
  • ‑ntregiserăți
  • întregiseți
  • ‑ntregiseți
a III-a (ei, ele)
  • întregesc
  • ‑ntregesc
(să)
  • întregească
  • ‑ntregească
  • întregeau
  • ‑ntregeau
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregiseră
  • ‑ntregiseră
Intrare: de-a-ntregul
de-a-ntregul locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: IVO-III
  • de-a-ntregul
Intrare: întreg-întreguleț
întreagă-întreguliță adjectiv feminin
adjectiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreagă-întreguliță
  • ‑ntreagă-întreguliță
  • întreagă-întregulița
  • ‑ntreagă-întregulița
plural
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întregulițele
  • ‑ntregi-întregulițele
genitiv-dativ singular
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întreguliței
  • ‑ntregi-întreguliței
plural
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întregulițelor
  • ‑ntregi-întregulițelor
vocativ singular
plural
întreg-întreguleț adjectiv masculin
adjectiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreg-întreguleț
  • ‑ntreg-întreguleț
  • întreg-întregulețul
  • ‑ntreg-întregulețul
plural
  • întregi-întreguleți
  • ‑ntregi-întreguleți
  • întregi-întreguleții
  • ‑ntregi-întreguleții
genitiv-dativ singular
  • întreg-întreguleț
  • ‑ntreg-întreguleț
  • întreg-întregulețului
  • ‑ntreg-întregulețului
plural
  • întregi-întreguleți
  • ‑ntregi-întreguleți
  • întregi-întreguleților
  • ‑ntregi-întreguleților
vocativ singular
plural
Intrare: întreg, întreagă
întreg adjectiv
adjectiv (A80)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreg
  • ‑ntreg
  • întregul
  • întregu‑
  • ‑ntregul
  • ‑ntregu‑
  • întrea
  • ‑ntrea
  • întreaga
  • ‑ntreaga
plural
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregii
  • ‑ntregii
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregile
  • ‑ntregile
genitiv-dativ singular
  • întreg
  • ‑ntreg
  • întregului
  • ‑ntregului
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregii
  • ‑ntregii
plural
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregilor
  • ‑ntregilor
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregilor
  • ‑ntregilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întregi întregire întregit

  • 1. A (se) face întreg, deplin, unitar; a (se) completa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: completa complini attach_file un exemplu
    exemple
    • Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întreg
    surse: DEX '09 DEX '98

întreg, întreagă

  • 1. Din care nu s-a luat nimic.
    exemple
    • Și visînd o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. EMINESCU, O. I 210.
      surse: DLRLC
    • Atunci natura-ntreagă... își puse pentru mine coroana sa de flori. ALECSANDRI, P. A. 65.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Eram tineri și eram întregi. SAHIA, N. 19.
      surse: DLRLC
    • Ei, vezi, și să te miri ce spun: Din om întreg te fac nebun Și din voinic, neom te lasă! COȘBUC, P. I 243.
      surse: DLRLC
    • Era... întreg la minte. ISPIRESCU, L. 217.
      surse: DLRLC
    • (Despre abstracte) Vă veți bucura pururea de o întreagă sănătate. DRĂGHICI, R. 157.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Dacă rămîne întreg coconul, se primejduiește viața ei. SADOVEANU, D. P. 45.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Femeile și fetele în scrierile lui Turgheniev au caracterul întreg, hotărît. GHEREA, ST. CR. II 220.
        surse: DLRLC
      • 2.2.1. expresie Inimă întreagă = caracter îndrăzneț, curajos.
        exemple
        • Frunzuliță foaie fragă, A cui ești, fetiță dragă? – A ălui cu musteața neagră Și cu inima întreagă. ȘEZ. I 291.
          surse: DLRLC
        • Mi-oi face inima-ntreagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83.
          surse: DLRLC
  • 3. Despre noțiuni temporale:
    exemple
    • Dar cum să stai o noapte întreagă... după aceea. DUMITRIU, N. 134.
      surse: DLRLC
    • Și în toată împărăția se ținu veselie mare o săptămînă întreagă. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cînt. EMINESCU, O. IV 35.
      surse: DLRLC
    • Vaporii de apă care se ridicau din mare, de pe Dunăre și din ghiolurile deltei rămîneau plutind în atmosferă ceasuri întregi. BART, E. 386.
      surse: DLRLC
    • Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51
      surse: DLRLC
  • 4. matematică Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Raportul a două segmente de dreaptă se exprimă printr-o fracție sau printr-un număr întreg.
      surse: DLRLC

etimologie: