3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrecut2, ~ă a [At: ADAM, SĂM. II, 160 / Pl: ~uți, ~e / E: întrece] 1 (Șfg) Rămas în urmă. 2 Depășit în mers. 3 Care s-a dovedit inferior față de altcineva într- o anumită privință. 4-5 (D. bunuri) Din care (există sau) cineva deține mai mult decât este necesar. 6 (D. limite) Depășit. 7-8 Care este depășit de altcineva într-o competiție prin (calități sau) performanțe. 9-10 Care a îndeplinit o acțiune mai puțin bine (decât altcineva sau) decât sine însuși. 11 Mofturos. 12 Împlinit cu prisosință. 13 (Pex) Mai mare decât trebuie.

întrecut1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: întrece] 1-9 Întrecere (1-9). 10 (Ccr; șfg) Competiție. 11 (Îlav) Pe ~ În competiție cu cineva. 12 Răsfațare. 13 Mângâiere. 14 (Îlav) De ~ Mai mult decât trebuie, de prisos. 15 (Îcs) De-a ~u' Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 16 (Îe) A mânca ceva de ~ A ciuguli. 17 Întrecere (17). 18 (Înv; îs) Cal de ~ Cal de cursă. 19 (Ccr; înv) Rămășiță. 20 (Înv) Lăcomie. 21 (Înv) Exagerare. 22 (Înv) Obrăznicie. 23 (Fig) Avantaj. 24 Încercare. 25 sn (Reg) Pământ rămas necultivat.

ÎNTRECÚT s. n. (Numai în expr.) Pe întrecute = în întrecere, întrecîndu-se; care de care mai mult, mai repede, mai tare. Bea cu gamela parcă era vorba pe întrecute. SADOVEANU, O. VI 169. Toți o luară la goană, pe întrecute, în partea aceea. BUJOR, S. 21. Pornesc și turturica și calul, fugind pe întrecute. CREANGĂ, P. 273. De întrecut = mai mult decît trebuie, peste măsură, în plus. Dumneata ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarășul dumitale, patru bucăți. CREANGĂ, A. 149. Aceste erau de ajuns, ba și de întrecut. id. P. 14. – Formă gramaticală: (în expr.) întrecute.

ÎNTRECÚT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎNTRECE.Pe ~te luându-se la întrecere; întrecându-se care mai de care. /v. a întrece

întrecut a. și adv. mai mult decât trebue: lemne sunt de ajuns și de întrecut în pădure CR.; pe întrecute, care pe care: se luară la goană pe întrecute.

întrecút, -ă adj. Lăsat în urmă. Pe întrecute, întrecîndu-te, luîndu-te la întrecere: autoriĭ scriaŭ pe întrecute.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

întrece [At: ANON. CAR. / Pzi: întrec / E: în- + trece] 1 vt A depăși pe cineva în mers, lăsându-l în urmă. 2 vt A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință Cf a exceda, a covârși, a depăși. 3 vt A trece peste o anumită limită. 4-5 vt (Pex) (A fi sau) a avea mai mult decât trebuie Si: a prisosi. 6 vt A răsfăța. 7 vt A mângâia. 8 vrr A căuta să se depășească unul pe altul Cf a concura, a rivaliza. 9 vr (Îe) A se ~ cu gluma (sau vorba, deochiul, nebuniile etc.) A depăși limitele bunei- cuviințe. 10 vr (Îae) A exagera. 11 vr (Înv; îe) Se ~ cu dracu în fugă Aleargă foarte repede. 12-13 vr (Îe) A se ~ în apă rece (A fi sau) a deveni impertinent. 14 vr (Înv; îe) A te ~ în păhară, Poți să fii și de ocară A câștiga întrecerea la băutură nu este lăudabil. 15 vr (Trs; îe) A se ~ (cu firea) A se copilări. 16 vr (Îae) A face mofturi. 17 vr (Îae) A fi nesuferit Cf (înv) a se fasoli, (înv) a se izmeni. 18 vr A face ceva în mod exagerat. 19-20 vtr (Propriu) A face ceva mai bine (decât altcineva sau) decât sine însuși.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a trece înaintea cuiva, a lua înaintea cuiva. Am doi zmei... nici vîntul nu-i întrece. ALECSANDRI, P. A. 43. Doi care întrec pe ceilalți, ajungînd mai nainte ținta, primesc, cel întăi un vas de argint... cel al doilea, 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Refl. reciproc. Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi. BART, S. M. 30. Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu pasărea-n zbor... În dar o să-l ducă sultanului lor! MACEDONSKI, O. I 15. Acum să ne întrecem din fugă, zise el. CREANGĂ, P. 51. Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele, Peste dealuri și vălcele! ALECSANDRI, P. A. 36. 2. A da rezultate mai bune decît altcineva, a se arăta superior într-o anumită direcție; a depăși. Forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36. ◊ (Urmat de un complement de relație) Nimenea nu te va întrece cu frumusețea. RETEGANUL, P. IV 5. Pe toți îi întrecea... în istețime. id. ib. II 47. Din mîncare și băutură las’ dacă ne-a întrece cineva. CREANGĂ, P. 259. ♦ (Regional) Refl. reciproc. A căuta să se depășească unul pe altul într-o acțiune, a se lua la întrecere cu cineva. Se întreceau în discursuri care de care mai înflorite. SADOVEANU, E. 112. Se-ntreceau care de care să-i arate mai multă cinste. ISPIRESCU, L. 104. 3. A trece peste..., a ajunge dincolo de..., a covîrși. Totul întrecuse dorințele lui simple și mediocre. C. PETRESCU, C. V. 237. Neîndoielnic că arta întrece natura. GHEREA, ST. CR. II 51. ◊ Expr. A întrece așteptările = a fi, a reprezenta, a valora mai mult decît aștepta cineva. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu vorba, cu șaga) = a trece măsura, a trece marginile bunei-cuviințe, a duce lucrurile prea departe, a exagera. Dar știi că te prea întreci cu șaga, Ivane. CREANGĂ, P. 315. Nu te prea întrece cu vorba, că nu-ți șede bine. id. A. 106. Știi tu că te prea întreci cu gluma? ALECSANDRI, T. 896. ♦ (Regional) A se alinta ca un copil, a face mofturi, nazuri. Haid’ treci pîrîul! Ce te-ntreci, Catrino! COȘBUC, P. I. 171.

A SE ÎNTRÉCE mă întréc intranz. A lupta pentru întâietate (într-un domeniu oarecare); a concura. ◊ ~ cu gluma (sau cu șaga) a-și permite mai mult decât se cuvine. /în + a trece

A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăși; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie.~ așteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a așteptat (cineva). /în + a trece

întrece v. 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. fig. a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci.

întréc, -út, a -éce v. tr. (d. trec). Las în urmă, trec înaintea altora: l-a întrecut în fugă saŭ (fig.) în vitejie, în știință. Exced., covîrșesc, înving: aceste dificultățĭ mĭ-aŭ întrecut puterile. V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere, îmĭ încerc puterile în comparațiune cu altu: ne întrecem la fugă. Merg prea departe, îmĭ permit prea mult: s’a întrecut cu băutura, cu gluma, cu vorba (a devenit insolent).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrecút s. n. (pl. întrecúte în loc. pe ~)

întréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc, 1 pl. întrécem; conj. prez. 3 întreácă; part. întrecút

întréce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. și pl. întreácă; part. întrecút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăși. 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligență.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. întâlni.

ÎNTRECE vb. 1. a depăși, a devansa. (L-a ~ în mers.) 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covîrși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a bate, a birui, a înfrînge, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (I-a ~ pe dușmani.) 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. a se bate, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. a se confrunta, a se înfrunta, a se întîlni. (Echipele se ~ mîine.)

arată toate definițiile

Intrare: întrecut (adj.)
întrecut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrecut
  • ‑ntrecut
  • întrecutul
  • întrecutu‑
  • ‑ntrecutul
  • ‑ntrecutu‑
  • întrecu
  • ‑ntrecu
  • întrecuta
  • ‑ntrecuta
plural
  • întrecuți
  • ‑ntrecuți
  • întrecuții
  • ‑ntrecuții
  • întrecute
  • ‑ntrecute
  • întrecutele
  • ‑ntrecutele
genitiv-dativ singular
  • întrecut
  • ‑ntrecut
  • întrecutului
  • ‑ntrecutului
  • întrecute
  • ‑ntrecute
  • întrecutei
  • ‑ntrecutei
plural
  • întrecuți
  • ‑ntrecuți
  • întrecuților
  • ‑ntrecuților
  • întrecute
  • ‑ntrecute
  • întrecutelor
  • ‑ntrecutelor
vocativ singular
plural
Intrare: întrecut (s.n.)
întrecut2 (s.n.) substantiv neutru invariabil
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrecut
  • ‑ntrecut
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: întrece
verb (VT616)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrece
  • ‑ntrece
  • întrecere
  • ‑ntrecere
  • întrecut
  • ‑ntrecut
  • întrecutu‑
  • ‑ntrecutu‑
  • întrecând
  • ‑ntrecând
  • întrecându‑
  • ‑ntrecându‑
singular plural
  • întreci
  • ‑ntreci
  • întrece-
  • ‑ntrece-
  • întreceți
  • ‑ntreceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrec
  • ‑ntrec
(să)
  • întrec
  • ‑ntrec
  • întreceam
  • ‑ntreceam
  • întrecui
  • ‑ntrecui
  • întrecusem
  • ‑ntrecusem
a II-a (tu)
  • întreci
  • ‑ntreci
(să)
  • întreci
  • ‑ntreci
  • întreceai
  • ‑ntreceai
  • întrecuși
  • ‑ntrecuși
  • întrecuseși
  • ‑ntrecuseși
a III-a (el, ea)
  • întrece
  • ‑ntrece
(să)
  • întrea
  • ‑ntrea
  • întrecea
  • ‑ntrecea
  • întrecu
  • ‑ntrecu
  • întrecuse
  • ‑ntrecuse
plural I (noi)
  • întrecem
  • ‑ntrecem
(să)
  • întrecem
  • ‑ntrecem
  • întreceam
  • ‑ntreceam
  • întrecurăm
  • ‑ntrecurăm
  • întrecuserăm
  • ‑ntrecuserăm
  • întrecusem
  • ‑ntrecusem
a II-a (voi)
  • întreceți
  • ‑ntreceți
(să)
  • întreceți
  • ‑ntreceți
  • întreceați
  • ‑ntreceați
  • întrecurăți
  • ‑ntrecurăți
  • întrecuserăți
  • ‑ntrecuserăți
  • întrecuseți
  • ‑ntrecuseți
a III-a (ei, ele)
  • întrec
  • ‑ntrec
(să)
  • întrea
  • ‑ntrea
  • întreceau
  • ‑ntreceau
  • întrecu
  • ‑ntrecu
  • întrecuseră
  • ‑ntrecuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrecut (s.n.)

  • 1. expresie Pe întrecute = în întrecere, întrecându-se; care de care mai mult, mai repede, mai tare.
    exemple
    • Bea cu gamela parcă era vorba pe întrecute. SADOVEANU, O. VI 169.
      surse: DLRLC
    • Toți o luară la goană, pe întrecute, în partea aceea. BUJOR, S. 21.
      surse: DLRLC
    • Pornesc și turturica și calul, fugind pe întrecute. CREANGĂ, P. 273.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie De întrecut = mai mult decât trebuie, peste măsură, în plus.
    exemple
    • Dumneata ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarășul dumitale, patru bucăți. CREANGĂ, A. 149.
      surse: DLRLC
    • Aceste erau de ajuns, ba și de întrecut. CREANGĂ, P. 14.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: întrecute.
    surse: DLRLC

etimologie:

întrece întrecere

  • 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depăși attach_file 6 exemple
    exemple
    • Am doi zmei... nici vîntul nu-i întrece. ALECSANDRI, P. A. 43.
      surse: DLRLC
    • Doi care întrec pe ceilalți, ajungînd mai nainte ținta, primesc, cel întăi un vas de argint... cel al doilea, 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi. BART, S. M. 30.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu pasărea-n zbor... În dar o să-l ducă sultanului lor! MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Acum să ne întrecem din fugă, zise el. CREANGĂ, P. 51.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele, Peste dealuri și vălcele! ALECSANDRI, P. A. 36.
      surse: DLRLC
  • 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depăși attach_file 4 exemple
    exemple
    • Forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36.
      surse: DLRLC
    • Nimenea nu te va întrece cu frumusețea. RETEGANUL, P. IV 5.
      surse: DLRLC
    • Pe toți îi întrecea... în istețime. RETEGANUL, P. II 47.
      surse: DLRLC
    • Din mîncare și băutură las’ dacă ne-a întrece cineva. CREANGĂ, P. 259.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A căuta să se depășească unul pe altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se întreceau în discursuri care de care mai înflorite. SADOVEANU, E. 112.
        surse: DLRLC
      • Se-ntreceau care de care să-i arate mai multă cinste. ISPIRESCU, L. 104.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. locuțiune adverbială Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. A trece peste o anumită limită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: covârși attach_file 2 exemple
    exemple
    • Totul întrecuse dorințele lui simple și mediocre. C. PETRESCU, C. V. 237.
      surse: DLRLC
    • Neîndoielnic că arta întrece natura. GHEREA, ST. CR. II 51.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A fi (sau a avea) mai mult decât trebuie.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: prisosi
    • 3.2. expresie A întrece așteptările = a fi, a reprezenta, a valora mai mult decât aștepta cineva.
      surse: DLRLC
    • 3.3. expresie reflexiv A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exagera attach_file 3 exemple
      exemple
      • Dar știi că te prea întreci cu șaga, Ivane. CREANGĂ, P. 315.
        surse: DLRLC
      • Nu te prea întrece cu vorba, că nu-ți șede bine. CREANGĂ, A. 106.
        surse: DLRLC
      • Știi tu că te prea întreci cu gluma? ALECSANDRI, T. 896.
        surse: DLRLC
    • 3.4. regional A se alinta ca un copil, a face mofturi, nazuri.
      exemple
      • Haid’ treci pîrîul! Ce te-ntreci, Catrino! COȘBUC, P. I. 171.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + trece
    surse: DEX '09 DEX '98