ÎNTRECUT s. n. (Numai în expr.) Pe întrecute = în întrecere, întrecîndu-se; care de care mai mult, mai repede, mai tare. Bea cu gamela parcă era vorba pe întrecute. SADOVEANU, O. VI 169. Toți o luară la goană, pe întrecute, în partea aceea. BUJOR, S. 21. Pornesc și turturica și calul, fugind pe întrecute. CREANGĂ, P. 273. De întrecut = mai mult decît trebuie, peste măsură, în plus. Dumneata ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarășul dumitale, patru bucăți. CREANGĂ, A. 149. Aceste erau de ajuns, ba și de întrecut. id. P. 14. – Formă gramaticală: (în expr.) întrecute.