întrecut², ~ă a [At: ADAM, SĂM. II, 160 / Pl: ~uți, ~e / E: întrece] 1 (Șfg) Rămas în urmă. 2 Depășit în mers. 3 Care s-a dovedit inferior față de altcineva într- o anumită privință. 4-5 (D. bunuri) Din care (există sau) cineva deține mai mult decât este necesar. 6 (D. limite) Depășit. 7-8 Care este depășit de altcineva într-o competiție prin (calități sau) performanțe. 9-10 Care a îndeplinit o acțiune mai puțin bine (decât altcineva sau) decât sine însuși. 11 Mofturos. 12 Împlinit cu prisosință. 13 (Pex) Mai mare decât trebuie.