2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – V. întipări.

ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – V. întipări.

întipărire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 333/13 / Pl: ~ri / E: întipări] 1 (Înv) Tipărire. 2 Urmă lăsată pe un material prin apăsare. 3 Fixare în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică. 4 (Înv) Impresie. 5 (Înv) Reflectare.

ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei; urmă (lăsată pe un obiect prin apăsare); imprimare. Ciorba de lut cu apă, care fleșcăia lipită de gleznă, se ridica o dată cu talpa, apoi se descleia și recădea, păstrînd adîncă întipărirea pasului. DUMITRIU, B. F. 63. ◊ Fig. Fața Anei... cu o întipărire de suferințe, se posomorî. REBREANU, I. 20. ♦ Fig. (Astăzi rar) Urmă lăsată în mintea, în memoria, în conștiința cuiva de ceva trăit sau perceput; impresie. Mirarea și întipărirea printre bejenari fură puternice. GALACTION, O. I 283. Acea epocă de urgie a lăsat în țeară... triste întipăriri. ODOBESCU, S. II 309. Două persoane... îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

ÎNTIPĂRÍRE ~i f. 1) v. A ÎNTIPĂRI și A SE ÎNTIPĂRI. 2) Urmă lăsată pe un obiect prin apăsare. 3) fig. Imagine rămasă în amintire; impresie. /v. a (se) întipări

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

întipări [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 505/3 / Pzi: ~resc / E: în- + tipări] 1 vt (Înv) A tipări. 2 vta (Înv) A reflecta. 3-4 vtr A lăsa urmă într-un material prin apăsare. 5-6 vtr (Fig) A se fixa în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică Si: a (se) imprima.

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima pe o suprafață (în urma unei apăsări); fig. a se fixa în minte (în conștiință, în inimă etc.). Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33. Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80. Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.

A SE ÎNTIPĂRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări

A ÎNTIPĂRÍ ~ésc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări

întipărì v. 1. a face cu tiparul o urmă pe ceva; 2. fig. a grava.

întipărésc v. tr. (d. tipar, ca și tipăresc). Las urmă apesînd: Îmĭ întipăresc talpa pe saŭ în nisip. Fig. Îmĭ întipăresc ceva în minte, îmĭ fixez bine în minte. V. refl. Las urme apesîndu-mă: talpa s’a’ntipărit pe nisip. Fig. Figura luĭ mi s’a întipărit în minte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întipăríre s. f., g.-d. art. întipărírii; pl. întipăríri

întipăríre s. f., g.-d. art. întipărírii; pl. întipăríri

întipărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întipăréște, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 întipăreáscă

întipărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întipărésc, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. întipăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTIPĂRÍRE s. 1. v. imprimare. 2. v. urmă.

ÎNTIPĂRIRE s. 1. imprimare. (~ a ceva pe suprafața unui obiect.) 2. tipar, urmă, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~i adînci în noroi.)

arată toate definițiile

Intrare: întipărire
întipărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întipărire
  • ‑ntipărire
  • întipărirea
  • ‑ntipărirea
plural
  • întipăriri
  • ‑ntipăriri
  • întipăririle
  • ‑ntipăririle
genitiv-dativ singular
  • întipăriri
  • ‑ntipăriri
  • întipăririi
  • ‑ntipăririi
plural
  • întipăriri
  • ‑ntipăriri
  • întipăririlor
  • ‑ntipăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: întipări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întipări
  • ‑ntipări
  • întipărire
  • ‑ntipărire
  • întipărit
  • ‑ntipărit
  • întipăritu‑
  • ‑ntipăritu‑
  • întipărind
  • ‑ntipărind
  • întipărindu‑
  • ‑ntipărindu‑
singular plural
  • întipărește
  • ‑ntipărește
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întipăresc
  • ‑ntipăresc
(să)
  • întipăresc
  • ‑ntipăresc
  • întipăream
  • ‑ntipăream
  • întipării
  • ‑ntipării
  • întipărisem
  • ‑ntipărisem
a II-a (tu)
  • întipărești
  • ‑ntipărești
(să)
  • întipărești
  • ‑ntipărești
  • întipăreai
  • ‑ntipăreai
  • întipăriși
  • ‑ntipăriși
  • întipăriseși
  • ‑ntipăriseși
a III-a (el, ea)
  • întipărește
  • ‑ntipărește
(să)
  • întipărească
  • ‑ntipărească
  • întipărea
  • ‑ntipărea
  • întipări
  • ‑ntipări
  • întipărise
  • ‑ntipărise
plural I (noi)
  • întipărim
  • ‑ntipărim
(să)
  • întipărim
  • ‑ntipărim
  • întipăream
  • ‑ntipăream
  • întipărirăm
  • ‑ntipărirăm
  • întipăriserăm
  • ‑ntipăriserăm
  • întipărisem
  • ‑ntipărisem
a II-a (voi)
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
(să)
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
  • întipăreați
  • ‑ntipăreați
  • întipărirăți
  • ‑ntipărirăți
  • întipăriserăți
  • ‑ntipăriserăți
  • întipăriseți
  • ‑ntipăriseți
a III-a (ei, ele)
  • întipăresc
  • ‑ntipăresc
(să)
  • întipărească
  • ‑ntipărească
  • întipăreau
  • ‑ntipăreau
  • întipări
  • ‑ntipări
  • întipăriseră
  • ‑ntipăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întipărire

  • 1. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei; urmă (lăsată pe un obiect prin apăsare).
    exemple
    • Ciorba de lut cu apă, care fleșcăia lipită de gleznă, se ridica o dată cu talpa, apoi se descleia și recădea, păstrînd adîncă întipărirea pasului. DUMITRIU, B. F. 63.
      surse: DLRLC
    • figurat Fața Anei... cu o întipărire de suferințe, se posomorî. REBREANU, I. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat rar Urmă lăsată în mintea, în memoria, în conștiința cuiva de ceva trăit sau perceput.
      surse: DLRLC sinonime: impresie attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mirarea și întipărirea printre bejenari fură puternice. GALACTION, O. I 283.
        surse: DLRLC
      • Acea epocă de urgie a lăsat în țeară... triste întipăriri. ODOBESCU, S. II 309.
        surse: DLRLC
      • Două persoane... îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întipări
    surse: DEX '09 DEX '98

întipări

  • 1. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imprima
    • 1.1. figurat A se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa incrusta rămâne attach_file 3 exemple
      exemple
      • Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33.
        surse: DLRLC
      • Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80.
        surse: DLRLC
      • Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tipări
    surse: DEX '09 DEX '98