2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) întina.V. întina.

întinare sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 25 / Pl: ~nări / E: întina] 1 Murdărire cu noroi Si: întinat1 (1). 2 Scufundare în noroi Si: întinat1 (2). 3 (Pex) Mânjire. 4 (Fig, înv) Pângărire. 5 (Fig, înv) Întreținere de relații sexuale nepennise Si: întinat1 (5).

ÎNTINÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întina.V. întina.

ÎNTINÁRE s. f. (Regional) Acțiunea de a (se) întina; fig. pîngărire.

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

ÎNTINÁ, întinez și (rar) întín, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.

A ÎNTINÁ ~éz tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.

întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întináre s. f., g.-d. art. întinắrii

întináre s. f., g.-d. art. întinării

întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză

întiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTINÁRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pângărire, profanare, spurcare, terfelire.

întinare s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE.

ÎNTINÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.

întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

arată toate definițiile

Intrare: întinare
întinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinarea
  • ‑ntinarea
plural
  • întinări
  • ‑ntinări
  • întinările
  • ‑ntinările
genitiv-dativ singular
  • întinări
  • ‑ntinări
  • întinării
  • ‑ntinării
plural
  • întinări
  • ‑ntinări
  • întinărilor
  • ‑ntinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • întinea
  • ‑ntinea
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întinez
  • ‑ntinez
(să)
  • întinez
  • ‑ntinez
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
(să)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • înti
  • ‑nti
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întin
  • ‑ntin
(să)
  • întin
  • ‑ntin
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întini
  • ‑ntini
(să)
  • întini
  • ‑ntini
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întinare

  • 1. Acțiunea de a (se) întina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi întina
    surse: DEX '09 DEX '98

întina

  • 1. A (se) murdări de noroi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) pângări; a (se) păta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pângări păta attach_file 2 exemple
      exemple
      • Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162.
        surse: DLRLC
      • Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tină
    surse: DEX '09 DEX '98