opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

ÎNTĂRNIȚAT, -Ă, întărnițați, -te, adj. (Reg.; despre cai, măgari și catâr) Cu tarnița, înșeuat. – V. întărnița.

întărnițat, ~ă a [At: MARIAN, NU. 528 / V: ~târ~ / Pl: ~ați, ~e / E: întărnița] 1 (D. animale de călărie) Înșeuat. 2 (Reg) Cu spatele încovoiat precum tarnița Si: deșelat, spetit.

ÎNTĂRNIȚAT, -Ă, întărnițați, -te, adj. (Pop.; despre cai, măgari și catâr) Cu tarniță, înșeuat. – V. întărnița.

ÎNTĂRNIȚAT, -Ă, întărnițați, -te, adj. (Popular, despre cai, măgari) Cu tarniță, înșeuat. Taică, tăiculiță, Hai de-mi dă murguțul tău, Închingat și-ntărnițat, Să mă duc la Țarigrad Și cu turcii să mă bat. ȘEZ. I 44. Am o iapă intărnițată; Cînd iau tarnița, Se văd mațele (Lada). GOROVEI, C. 195.

ÎNTĂRNIȚA, întărnițez, vb. I. (Reg.) Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniță.

întărnița vt [At: PAMFILE, COM. / V: ~târ~ / Pzi: ~țez / E: în- + tarniță] (Pop; d. cai, măgari, catâri) A înșeua.

întârnița v vz întărnița

întârnițat, ~ă a vz întărnițat

ÎNTĂRNIȚA, întărnițez, vb. I. Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniță.

ÎNTĂRNIȚA, întărnițez, vb. I. Tranz. A pune tarnița (pe un cal sau pe un măgar). Întărnițînd bine magarul... ȘEZ. V 40.

întárniț, V. întărnițez.

întărnițéz v. tr. Înșel, pun șaŭa (tarnița). – Și întárniț, a -ărnița.

Ortografice DOOM

întărnița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întărnițez, 3 întărnițează; conj. prez. 1 sg. să întărnițez, 3 să întărnițeze

întărnița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întărnițează

întărnița vb., ind. prez. 1 sg. întărnițez, 3 sg. și pl. întărnițează

Arhaisme și regionalisme

întărnițát, -ă, întărnițați, -te, adj. (reg.) Înșeuat. – Din întărnița.

întărnițat, -ă, întărnițați, -te, adj. – (reg.) Înșeuat. – Din întărnița (MDA).

întărnițá, v.t. (reg.) A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea, 1924, I: 162). – Din în- + tarniță „șa” (Scriban, DEX, MDA).

întărnița, vb. tranz. – (reg.) A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea, 1924, I: 162). – Din în- + tarniță „șa” (Scriban, DEX, MDA).

întărnița, vb. tranz. – A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea 1924 I: 162). – În- + tarniță „șa”.

Intrare: întărnițat
întărnițat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întărnițat
  • ‑ntărnițat
  • întărnițatul
  • întărnițatu‑
  • ‑ntărnițatul
  • ‑ntărnițatu‑
  • întărnițată
  • ‑ntărnițată
  • întărnițata
  • ‑ntărnițata
plural
  • întărnițați
  • ‑ntărnițați
  • întărnițații
  • ‑ntărnițații
  • întărnițate
  • ‑ntărnițate
  • întărnițatele
  • ‑ntărnițatele
genitiv-dativ singular
  • întărnițat
  • ‑ntărnițat
  • întărnițatului
  • ‑ntărnițatului
  • întărnițate
  • ‑ntărnițate
  • întărnițatei
  • ‑ntărnițatei
plural
  • întărnițați
  • ‑ntărnițați
  • întărnițaților
  • ‑ntărnițaților
  • întărnițate
  • ‑ntărnițate
  • întărnițatelor
  • ‑ntărnițatelor
vocativ singular — —
plural — —
întârnițat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întărnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întărnița
  • ‑ntărnița
  • întărnițare
  • ‑ntărnițare
  • întărnițat
  • ‑ntărnițat
  • întărnițatu‑
  • ‑ntărnițatu‑
  • întărnițând
  • ‑ntărnițând
  • întărnițându‑
  • ‑ntărnițându‑
 singular plural
  • întărnițează
  • ‑ntărnițează
  • întărnițați
  • ‑ntărnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întărnițez
  • ‑ntărnițez
 (să)
  • întărnițez
  • ‑ntărnițez
  • întărnițam
  • ‑ntărnițam
  • întărnițai
  • ‑ntărnițai
  • întărnițasem
  • ‑ntărnițasem
a II-a (tu)
  • întărnițezi
  • ‑ntărnițezi
 (să)
  • întărnițezi
  • ‑ntărnițezi
  • întărnițai
  • ‑ntărnițai
  • întărnițași
  • ‑ntărnițași
  • întărnițaseși
  • ‑ntărnițaseși
a III-a (el, ea)
  • întărnițează
  • ‑ntărnițează
 (să)
  • întărnițeze
  • ‑ntărnițeze
  • întărnița
  • ‑ntărnița
  • întărniță
  • ‑ntărniță
  • întărnițase
  • ‑ntărnițase
plural I (noi)
  • întărnițăm
  • ‑ntărnițăm
 (să)
  • întărnițăm
  • ‑ntărnițăm
  • întărnițam
  • ‑ntărnițam
  • întărnițarăm
  • ‑ntărnițarăm
  • întărnițaserăm
  • ‑ntărnițaserăm
  • întărnițasem
  • ‑ntărnițasem
a II-a (voi)
  • întărnițați
  • ‑ntărnițați
 (să)
  • întărnițați
  • ‑ntărnițați
  • întărnițați
  • ‑ntărnițați
  • întărnițarăți
  • ‑ntărnițarăți
  • întărnițaserăți
  • ‑ntărnițaserăți
  • întărnițaseți
  • ‑ntărnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • întărnițează
  • ‑ntărnițează
 (să)
  • întărnițeze
  • ‑ntărnițeze
  • întărnițau
  • ‑ntărnițau
  • întărnițară
  • ‑ntărnițară
  • întărnițaseră
  • ‑ntărnițaseră
întârnița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întărnițat, întărnițatăadjectiv

  • 1. regional (Despre cai, măgari și catâri) Cu tarniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșeuat
    • format_quote Taică, tăiculiță, Hai de-mi dă murguțul tău, Închingat și-ntărnițat, Să mă duc la Țarigrad Și cu turcii să mă bat. ȘEZ. I 44. DLRLC
    • format_quote Am o iapă întărnițată; Cînd iau tarnița, Se văd mațele (Lada). GOROVEI, C. 195. DLRLC
etimologie:
  • vezi întărnița DEX '09 DEX '98

întărnița, întărnițezverb

  • 1. regional A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întărnițînd bine magarul... ȘEZ. V 40. DLRLC
etimologie:
  • În + tarniță DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.