Definiția cu ID-ul 951140:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întărnița, vb. tranz. – (reg.) A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea, 1924, I: 162). – Din în- + tarniță „șa” (Scriban, DEX, MDA).