2 intrări

Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

întâi, ~a [At: COD. VOR. 38/2-3 / V: (Mol) ~tăi, ~ași, ~âniu, (Trs) ~tii / E: ml *antaneus, -a] 1-2 no, a (Cel) care se află în fruntea unei serii, în ceea ce privește spațiul, timpul, calitatea Cf anterior, dintâi, inițial, începător, prim. 3-4 no (Îljv) ~a vreme (sau oară, dată) (Care are loc) anterior. 5 no (Înv; îe) A fi ~ul la jocul de cărți A fi în mână. 6 no (Înv; îs) Zi ~lea Prima zi a lunii. 7 sm (Îs) ~ul născut Cel mai mare dintre fii. 8 a (Rel; Îs) ~a venire sau ~ul venit Prima venire a Mântuitorului. 9 sm (Îs) -ul venit Cel care ajunge primul undeva fără a fi așteptat sau dorit. 10-11 no, a (Cel) care se află înaintea altora în privința rangului, a calităților etc. Si: superior. 12-13 no, a Cel mai de sus într-o ierarhie. 14-15 no, a Suprem. 16-17 no, a Celebru. 18 sm Cel mai bătrân. 19 av La început. 20 av Mai demult. 21 av (Îlav) Dintru ~ De la început. 22 av (Îal) Înainte de toate. 23 av (Îlav) ~ și ~ sau mai ~ și mai ~ În primul rând. 24 av Pentru prima dată. 25 av (Îlav) Mai ~ de Mai înainte de. 26 no (Îlav) (Pentru) ~a dată (sau oară) Pentru prima dată. 27 no (Înv; îs) Cel, cea ~ Dintâi.

ÎNTẤI, ÎNTẤIA adv., num. ord. I. Adv. 1. La început. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Înainte de toate, în primul rând. Să ne-așezăm întâi la masă. ♦ (Pentru) prima oară. II. Num. ord. (Adesea adjectival; când precedă substantivul, în forma articulată întâiul, întâia) Care se află în fruntea unei serii (în ceea ce privește spațiul, timpul, calitatea); prim2. Întâiul, întâia în clasă. E în clasa întâi.Loc. adv. (Pentru) întâia dată (sau oară) = (pentru) prima dată. ◊ Expr. Mai întâi și-ntâi (de toate) = în primul rând. ♦ (Înv., precedat de „cel”, „cea”) Dintâi. ♦ (Substantivat, m.; în sintagma) Întâiul născut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „înainte”).

ÎNTẤI, ÎNTẤIA adv., num. ord. I. Adv. 1. La început. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Înainte de toate, în primul rând. Să ne-așezăm întâi la masă. ♦ (Pentru) prima oară. II. Num. ord. (Adesea adjectival; când precedă substantivul, în forma articulată întâiul, întâia) Care se află în fruntea unei serii (în ceea ce privește spațiul, timpul, calitatea); prim2. Întâiul, întâia în clasă. E în clasa întâi.Loc. adv. (Pentru) întâia dată (sau oară) = (pentru) prima dată. ◊ Expr. Mai întâi și-ntâi (de toate) = în primul rând. ♦ (Înv., precedat de „cel”, „cea”) Dintâi. ♦ (Substantivat, m.; în sintagma) Întâiul născut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „înainte”).

!întấi2 num. m. (prémiul ~/I), art. întấiul (~ premiu), pl. întấi, art. întấii; f. întấi/întấia (clasa/clasei ~), art. întấia (~ clasă), g.-d. întấii (~ clase), pl. întấi, art. întấile, g.-d. pl. m. și f. întâilor

ÎNTÂI2 num. ord. (când precedă un substantiv, se folosesc formele hotărâte întâiul, întâia). 1) Care precedă pe al doilea; primul. Locul ~. Clasa ~. Întâiul pacient.De mâna ~ de calitatea cea mai bună; foarte bună. Felul ~ fel de bucate fierbinți, conținând mult lichid. Întâiul-născut copilul născut înaintea celorlalți copii; primul copil. 2) rar Care este înainte; în frunte (prin importanță sau valoare); care este mai remarcabil. Calitatea ~. /<lat. antaneus

ÎNTÂI1 adv. La început; în primul rând; înainte de toate; dintâi. ◊ Mai ~, mai ~ de toate, ~ și-ntâi sau mai ~ și ~ înainte de toate. (Pentru) întâia dată (pentru) prima oară (sau dată). /<lat. antaneus

ÎNTẮI2 num. ord. m. și f. v. întîi2.

ÎNTÎ́I2 num. ord. m. și f. (Cînd precedă substantivul, în forma articulată întîiul, întîia) Care se află în fruntea unei serii (în ce privește spațiul, timpul, calitatea); prim; de la început. Volumul întîi. Banca întîi.Luase un bilet de clasa a doua; domnul Lică Cartojan avea unul de clasa întîi. C. PETRESCU, Î. II 199. ◊ Zi-ntîi = prima zi a fiecărei luni. Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă decît o dată pe lună, la zi-ntîi, cînd îl lua popa cu căldărușa. VLAHUȚĂ, O. A. 96. ◊ Loc. adv. (Pentru) întîia dată (sau oară) = (pentru) prima dată. Întîia dată trecea Dunărea, pe care o știa doar din amintirea copilăriei. CAMIL PETRESCU, N. 63. ◊ Expr. (Familiar) Clasa întîi = de prima calitate, foarte bun. ◊ (Substantivat) Eminescu, care întîiul a dat o exprimare poetică în limba romînească zbuciumului vieții. GHEREA, ST. CR. I 219. ♦ (Învechit; precedat de «cel», «cea» etc.) Dintîi. Boboc de trandafir... dezmierdat de cele întăi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276. Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl. EMINESCU, O. I 132. Mă aștepta cea întîi decepție. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ (Substantivat, în compusul) Întîiul-născut = cel mai mare dintre fii. – Variantă: întăi (SADOVEANU, O. VII 11) num. ord. m. și f.

ÎNTÎ́I1 adv. (În opoziție cu apoi, pe urmă) 1. La început. Gîngu rîse întîi cu teamă. Întinse mîna fricos, bănuind o glumă răutăcioasă. C. PETRESCU, S. 39. A trecut întîi o boare Pe deasupra viilor Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. TOPÎRCEANU, B. 45. Armăsarul... se scutură și se făcu ca întîi. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Întărit prin «mai» sau prin repetare) S-a luminat de ziuă. Mai întîi se înroșește creasta munților, apoi cuprinde pădurea și o parte din cer, ca spre final să se ridice și soarele. DAVIDOGLU, M. 89. ♦ (Precedat de «mai») Mai de mult. Să fim dragi ca mai întîi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 2. (Atestat și în forma întăi) Mai înainte; (uneori precedat de «mai») înainte de toate, înainte de orice, în primul rînd, în primul loc. Să meargă mai întîi la grajduri. ISPIRESCU, L. 20. Cînd vom ajunge acasă, întăi am să spun bărbatu-meu că... CREANGĂ, P. 176. Mă întrebi atîte lucruri deodată, încît nu știu la care să răspund mai întăi. NEGRUZZI, S. I 63. ◊ Loc. adv. Întîi și-ntîi sau mai întîi și mai întîi = înainte de toate, în primul rînd. Întăi și-ntăi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. ♦ (Pentru) prima oară. De cînd mărul înflorise întîi, atrăsese luarea-aminte a rumînului. VISSARION, B. 10. – Variantă: întăi adv.

ÎNTÂIUL num. v. primul.

întîi num.1. Primul, care ocupă primul loc. – 2. (Adj.) Primul, cel mai important, primordial. – 3. (Adv.) În primul rînd. – 4. (Adv.) La început. – Var. înv. întîniu.Mr. ntińu. Origine obscură. Prima parte a cuvîntului pare a fi lat. ante. În general se admite un etimon de tipul *antaneus, metateză de la anteanus, și propeanus (Mussafia, Vokalismus, 141; Densusianu, Rom., XXX, 113; Pușcariu, Dacor., IV, 1570; Candrea-Dens., 885; Graur, BL, V, 67; Rosetti, I, 168); însă compunerea lat. pare incertă, cf. REW 493. Este mai curînd vorba de un der. vulgar de la antevenire, înlocuit de anteveniens, de tipul *anteveniumîntîniu, ca în textele din sec. XVI și astăzi în Banat. Der. de la ante iniens (Skok, Rom., L, 517) pare mai puțin probabilă. Întîi se folosește invariabil ca adv.; ca pron. și adj., se folosesc formele art. întîiul, f. întîia; în aceste cazuri, forma fără art., citată de DAR (clasa întîi) este greșită și se datorează unei confuzii cu adv. Der. dintîi, adv. (de dinainte, mai întîi); cel dintîi, num. (primul); întîiași, adj. (prima), rar, se folosește numai în comp. cu dată, format pe baza lui aceeași; întîietate, s. f. (prioritate, anterioritate, precedență); întîietor, adj. (înv., precedent, preeminent).

întâia adv. (înv.) mai înainte.

întâiu a. 1. care precede pe ceilalți sub raportul timpului, locului, ordinii: întâia zi a lunei; 2. cel mai bun în felul său: Rafael e întâiul dintre pictori. [Lat. *ANTANEUS, din ANTE, înainte].

întắĭ ș. a., V. întîĭ.

întî́ĭ (vest) și întắĭ (est), -ĭe, num. ordinal (lat. *antáneus, d. ante, înainte. V. ainte). Prim, care e în aintea tuturor în timp, loc, ordine saŭ valoare: ziŭa ’ntîĭa, banca ’ntîĭa, regimentu ’ntîĭ saŭ întîĭa zi, întîĭa bancă, întîĭu regiment. Zi întîĭ (îld. întîĭe, ceĭa ce nu se zice), ziŭa ’ntîĭa a luniĭ: azĭ avem zi întîĭ, sîntem la întîĭ (îld. zi întîĭ) a luniĭ. Se zice: clasa’ntîĭa.Întîĭa dată și (maĭ urît) întîĭașĭ dată, întîĭa oară, prima oară. – Cel (cea, ceĭ, cele) dintîĭ (de întîĭ), întîĭu, primu (maĭ ales în rang orĭ valoare). acest elev e cel dintîĭ (saŭ întîĭu) din clasa luĭ, huĭetu a ajuns pînă la cele dintîĭ (saŭ întîĭele) santinele. Adv. întîĭ, maĭ întîĭ, (fam.) maĭ întîĭ și’ntîĭ și dintru’ntîĭ (Mold. dintro’ntăĭ), la început, în ainte de toate: întîĭ cugetă, și pe urmă fă. Întîĭa oară: cînd am strigat întîĭ n’aĭ auzit. Dintru’ntîĭ maĭ înseamnă și „de la început, din capu loculuĭ”: eŭ am observat dintru’ntîĭ că drumu e răŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

întâi num. m. (premiul întâi), art. întâiul, pl. întâi, art. întâii; f. sg. întâi, art. întâia, g.-d. întâii, pl. întâi, art. întâiile, g.-d. întâilor

arată toate definițiile

Intrare: întâi (adv.)
întâi1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • întâi
  • ‑ntâi
întăi1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • întăi
  • ‑ntăi
Intrare: întâi (num.)
întâi2 (num.) numeral ordinal
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P69)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • întâi
  • ‑ntâi
  • întâiul
  • ‑ntâiul
  • întâi
  • ‑ntâi
  • întâia
  • ‑ntâia
plural
  • întâi
  • ‑ntâi
  • întâii
  • ‑ntâii
  • întâi
  • ‑ntâi
  • întâile
  • ‑ntâile
genitiv-dativ singular
  • întâiului
  • ‑ntâiului
  • întâii
  • ‑ntâii
  • întâiei
  • ‑ntâiei
plural
  • întâilor
  • ‑ntâilor
  • întâilor
  • ‑ntâilor
întăi2 (num.) numeral ordinal
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P69)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • întăi
  • ‑ntăi
  • întăiul
  • ‑ntăiul
  • întăi
  • ‑ntăi
  • întăia
  • ‑ntăia
plural
  • întăi
  • ‑ntăi
  • întăii
  • ‑ntăii
  • întăi
  • ‑ntăi
  • întăile
  • ‑ntăile
genitiv-dativ singular
  • întăiului
  • ‑ntăiului
  • întăii
  • ‑ntăii
  • întăiei
  • ‑ntăiei
plural
  • întăilor
  • ‑ntăilor
  • întăilor
  • ‑ntăilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întâi (adv.) întăi

  • 1. La început.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Gîngu rîse întîi cu teamă. Întinse mîna fricos, bănuind o glumă răutăcioasă. C. PETRESCU, S. 39.
      surse: DLRLC
    • A trecut întîi o boare Pe deasupra viilor Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. TOPÎRCEANU, B. 45.
      surse: DLRLC
    • Armăsarul... se scutură și se făcu ca întîi. ISPIRESCU, L. 28.
      surse: DLRLC
    • S-a luminat de ziuă. Mai întîi se înroșește creasta munților, apoi cuprinde pădurea și o parte din cer, ca spre final să se ridice și soarele. DAVIDOGLU, M. 89.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Precedat de „mai”) Mai demult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să fim dragi ca mai întîi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162.
        surse: DLRLC
  • 2. Înainte de toate, în primul rând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Să ne-așezăm întâi la masă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Să meargă mai întîi la grajduri. ISPIRESCU, L. 20.
      surse: DLRLC
    • Cînd vom ajunge acasă, întăi am să spun bărbatu-meu că... CREANGĂ, P. 176.
      surse: DLRLC
    • Mă întrebi atîte lucruri deodată, încît nu știu la care să răspund mai întăi. NEGRUZZI, S. I 63.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială Întâi și-ntâi sau mai întâi și mai întâi = înainte de toate, în primul rând.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Întăi și-ntăi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Pentru) prima oară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • De cînd mărul înflorise întîi, atrăsese luarea-aminte a rumînului. VISSARION, B. 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *antaneus (din ante „înainte”).
    surse: DEX '09 DEX '98

întâi (num.) întăi

  • 1. adesea (și) adjectival Care se află în fruntea unei serii (în ceea ce privește spațiul, timpul, calitatea); prim.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prim (num.) antonime: ultim 4 exemple
    exemple
    • Întâiul, întâia în clasă. E în clasa întâi.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Volumul întâi. Banca întâi.
      surse: DLRLC
    • Luase un bilet de clasa a doua; domnul Lică Cartojan avea unul de clasa întîi. C. PETRESCU, Î. II 199.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Eminescu, care întîiul a dat o exprimare poetică în limba romînească zbuciumului vieții. GHEREA, ST. CR. I 219.
      surse: DLRLC
    • comentariu Când precedă substantivul, are forme articulate întâiul, întâia.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă decît o dată pe lună, la zi-ntîi, cînd îl lua popa cu căldărușa. VLAHUȚĂ, O. A. 96.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială (Pentru) întâia dată (sau oară) = (pentru) prima dată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Întîia dată trecea Dunărea, pe care o știa doar din amintirea copilăriei. CAMIL PETRESCU, N. 63.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar Clasa întâi = de prima calitate, foarte bun.
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Mai întâi și-ntâi (de toate) = în primul rând.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. învechit Precedat de „cel”, „cea”:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dintâi 3 exemple
      exemple
      • Boboc de trandafir... dezmierdat de cele întăi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276.
        surse: DLRLC
      • Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl. EMINESCU, O. I 132.
        surse: DLRLC
      • Mă aștepta cea întîi decepție. NEGRUZZI, S. I 67.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (și) substantivat masculin (în) sintagmă Întâiul născut = cel mai mare dintre fii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • limba latină *antaneus (din ante „înainte”).
    surse: DEX '09 DEX '98