O definiție pentru întâi-stătător
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+întâi-stătător s. m., art. întâiul-stătător; pl. întâi-stătători, art. întâii-stătători (~ ai Bisericilor ortodoxe autocefale și autonome) de clarificat
Intrare: întâi-stătător
întâi-stătător substantiv masculin
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||