38 de definiții pentru însumi, însuți, însuși însumi însuși însuți

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însumi, însămi [At: PSALT. SCH., 123/6 / Sg: 2 însuți, însăți, 3 însuși, însăși / Pl: 4 înșine, însene, 5 înșivă, însevă, 6 înșiși, înseși, însele / E: îns(ul) + -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le] 1 (Înv) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. 2 (Înv; îc) Însuți-văzătoriu Martor ocular. 3 (Înv; îc) Însuți-făcătoriu Cel care săvârșește acțiunea. 4 (Înv; îc) Însuși-stăpânitor Conducător. 5 Chiar persoana determinată. 6 Tocmai persoana determinată. 7 Singur. 8 De (la) sine. 9 Automat. 10 Independent.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, î́nșine, î́nsene, pron. de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. – Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți (pl. înșivă, însevă); pers. 3 sg. însuși, însăși (pl. înșiși, înseși).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

î́nsumi2 (înv.) pr. m.; f. î́nsămi, g.-d. î́nsemi

î́nsumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. î́nsămi (eu, pe mine ~), g.-d. î́nsemi (a fetei mele ~, mie ~)

î́nsumi pr. m., adj. m., pl. î́nșine; f. sg. î́nsămi, g.-d. î́nsemi, pl. î́nsene

însumi, însămi; înșine pl. m. și f.

î́nsuși2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăși, g.-d. î́nseși

î́nsuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. î́nsăși (ea, pe ea ~), g.-d. î́nseși (a fetei ei ~, ei ~)

î́nsuți2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăți, g.-d. î́nseți

î́nsuți1 adj. pr. m. (tu, ție, pe tine ~); f. î́nsăți (tu, pe tine ~), g.-d. î́nseți (a fetei tale ~, ție ~)

î́nșine2 (înv.) pr. m.; f. î́nsene

î́nșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~)

î́nșiși1 adj., pr. m. (ei, lor, pe ei ~); f. î́nseși / î́nsele (ele, lor, pe ele ~)

î́nșiși2 (înv.) pr. m.; f. î́nșeși/î́nsele

î́nșivă2 (înv.) pr. m.; f. î́nsevă

î́nșivă1 adj., pr. m. (voi, vouă, pe voi ~); f. î́nsevă (voi, vouă, pe voi ~)

î́nsuși pr. m., adj. m., pl. î́nșiși; f. sg. î́nsăși, pl. î́nseși/î́nsele

î́nsuți pr. m., adj. m., pl. î́nșivă; f. sg. î́nsăți, pl. î́nsevă

însuși, însăși; înșiși pl. m., înseși pl. f.

însuți, însăți; înșivă pl. m. și f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.)

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însăși-melodia v. automelă.

însuși-glasul v. automelă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

însăși-glăsuitoare s. f. (Muz., înv.) Prosomie; podobie; idiomelă. – Din însăși + glăsuitor.

AUTOS EPHA (Aὑτός ἔφα) (gr.) el însuși a spus – Formulă utilizată de discipolii lui Pitagora pentru a pune capăt unei dispute. Argument fără replică. V. și Ipse (magister) dixit.

FACIAS IPSE QUOD FACIAMUNS SUADES (lat.) fă tu însuți ceea ce ne sfătuiești pe noi să facem – Plaut, „Asinaria”, act. III, scena 3, 40.

IPSE (MAGISTER) DIXIT (lat.) el însuși (magistrul) a spus – Scolasticii, în lipsă de alte argumente, recurgeau în discuțiile lor la autoritatea necondiționată a magistrului lor Aristotel. V. și Autos epha.

MANN WIRD NIE BETROGEN, MAB BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.

NIL TERRIBILE NISI IPSE TIMOR (lat.) nimic nu este de temut în afară de însăși teamaFr. Bacon, „De dignitate et augmentis scentiarum”, II.

NOSCE TE IPSUM! (lat.) cunoaște-te pe tine însuți – Cicero, „Tusculanae disputationes”, I, 22, 52. Traducerea latină a maximei grecești „Gnothi seauton”.

PATERE QUAM IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o – Varianta latină a unei sentințe atribuite lui Pittacos, unul dintre cei șapte înțelepti ai Greciei antice.

PLUS ROYALISTE QUE LE ROI MÊME (fr.) mai regalist decât însuși regele – Chateaubriand, „La monarchie selon la charte”: „Il ne faut être plus royaliste que le roi même” („Nu trebuie să fii mai regalist decât regele însuși”). Condamnare a excesului de zel.

Intrare: însumi, însuți, însuși
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P65)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
genitiv-dativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
  • însemi
  • ‑nsemi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
genitiv-dativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
  • înseți
  • ‑nseți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
  • înseși
  • ‑nseși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însumi, însuți, însuși însumi însuși însuți

  • 1. adjectiv pronominal Pe lângă un substantiv sau un pronume:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiar tocmai 5 exemple
    exemple
    • Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97.
      surse: DLRLC
    • Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47.
      surse: DLRLC
    • Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410.
      surse: DLRLC
  • 2. pronume de întărire învechit Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104.
      surse: DLRLC
    • Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îns(ul) + -mi, -ți, -și
    surse: DEX '09 DEX '98