38 de definiții pentru însumi, însuți, însuși însumi însuți însuși (cel mult 20 afișate)
Articole pe această temă:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.
însumi, însămi [At: PSALT. SCH., 123/6 / Sg: 2 însuți, însăți, 3 însuși, însăși / Pl: 4 înșine, însene, 5 înșivă, însevă, 6 înșiși, înseși, însele / E: îns(ul) + -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le] 1 pî (Înv) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. 2 pî (Înv; îc) Însuți-văzătoriu Martor ocular. 3 pî (Înv; îc) Însuți-făcătoriu Cel care săvârșește acțiunea. 4 pî (Înv; îc) Însuși-stăpânitor Conducător. 5 aî Chiar persoana determinată. 6 aî Tocmai persoana determinată. 7 aî Singur. 8 aî De (la) sine. 9 aî Automat. 10 aî Independent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Î́NSUMI, Î́NSĂMI, î́nșine, î́nsene, pron. de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. – Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți (pl. înșivă, însevă); pers. 3 sg. însuși, însăși (pl. înșiși, înseși).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
însumĭ, V. însu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
însuș pron. V. îns.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
î́nsumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. î́nsămi (eu, pe mine ~), g.-d. î́nsemi (a fetei mele ~, mie ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́nsumi2 (înv.) pr. m.; f. î́nsămi, g.-d. î́nsemi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́nsumi pr. m., adj. m., pl. î́nșine; f. sg. î́nsămi, g.-d. î́nsemi, pl. î́nsene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însumi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
însumi, însămi; înșine pl. m. și f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
î́nsuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. î́nsăși (ea, pe ea ~), g.-d. î́nseși (a fetei ei ~, ei ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́nsuși2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăși, g.-d. î́nseși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́nsuți2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăți, g.-d. î́nseți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́nsuți1 adj. pr. m. (tu, ție, pe tine ~); f. î́nsăți (tu, pe tine ~), g.-d. î́nseți (a fetei tale ~, ție ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
î́nșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
î́nșine2 (înv.) pr. m.; f. î́nsene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
î́nșiși1 adj., pr. m. (ei, lor, pe ei ~); f. î́nseși / î́nsele (ele, lor, pe ele ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
î́nșiși2 (înv.) pr. m.; f. î́nșeși/î́nsele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
î́nșivă2 (înv.) pr. m.; f. î́nsevă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P65) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P67) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
însumi, însuți, însuși însuți însuși
- exemple
- Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97.surse: DLRLC
- Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47.surse: DLRLC
- Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.surse: DLRLC
- Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116.surse: DLRLC
- Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3.surse: DLRLC
- Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104.surse: DLRLC
- Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Îns(ul) + -mi, -ți, -șisurse: DEX '09 DEX '98