35 de definiții pentru însumi, însuți, însuși însumi însuși însuți (cel mult 20 afișate)

Articole pe această temă:

arată toate definițiile

însumi, însămi [At: PSALT. SCH., 123/6 / Sg: 2 însuți, însăți, 3 însuși, însăși / Pl: 4 înșine, însene, 5 înșivă, însevă, 6 înșiși, înseși, însele / E: îns(ul) + -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le] 1 (Înv) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. 2 (Înv; îc) Însuți-văzătoriu Martor ocular. 3 (Înv; îc) Însuți-făcătoriu Cel care săvârșește acțiunea. 24 (Înv; îc) Însuși-stăpânitor Conducător. 5 Chiar persoana determinată. 6 Tocmai persoana determinată. 7 Singur. 8 De (la) sine. 9 Automat. 10 Independent.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, î́nșine, î́nsene, pron. de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. – Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți (pl. înșivă, însevă); pers. 3 sg. însuși, însăși (pl. înșiși, înseși).

î́nsumi2 (înv.) pr. m.; f. î́nsămi, g.-d. î́nsemi

î́nsumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. î́nsămi (eu, pe mine ~), g.-d. î́nsemi (a fetei mele ~, mie ~)

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.)

î́nsuși2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăși, g.-d. î́nseși

î́nsuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. î́nsăși (ea, pe ea ~), g.-d. î́nseși (a fetei ei ~, ei ~)

î́nsuți2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăți, g.-d. î́nseți

î́nsuți1 adj. pr. m. (tu, ție, pe tine ~); f. î́nsăți (tu, pe tine ~), g.-d. î́nseți (a fetei tale ~, ție ~)

î́nșine2 (înv.) pr. m.; f. î́nsene

î́nșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~)

î́nșiși1 adj., pr. m. (ei, lor, pe ei ~); f. î́nseși / î́nsele (ele, lor, pe ele ~)

î́nșiși2 (înv.) pr. m.; f. î́nșeși/î́nsele

î́nșivă2 (înv.) pr. m.; f. î́nsevă

î́nșivă1 adj., pr. m. (voi, vouă, pe voi ~); f. î́nsevă (voi, vouă, pe voi ~)

arată toate definițiile

Intrare: însumi, însuți, însuși
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P65)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
genitiv-dativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
  • însemi
  • ‑nsemi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
genitiv-dativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
  • înseți
  • ‑nseți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
  • înseși
  • ‑nseși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însumi, însuți, însuși însumi însuși însuți

  • 1. adjectiv pronominal Pe lângă un substantiv sau un pronume:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiar tocmai 5 exemple
    exemple
    • Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97.
      surse: DLRLC
    • Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47.
      surse: DLRLC
    • Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410.
      surse: DLRLC
  • 2. pronume de întărire învechit Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104.
      surse: DLRLC
    • Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îns(ul) + -mi, -ți, -și
    surse: DEX '09 DEX '98