4 intrări

school Articole pe această temă:

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNS, ÎNSĂ, înși, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. „întru”, „printru”) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuși. Ele însele.Lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).

ÎNS, ÎNSĂ, înși, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. „întru”, „printru”) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuși. Ele însele.Lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

îns, ~ă [At: HURMUZACHI, XI, ap. DA ms / Pl: înși, ~e / E: ml ipsus, ipsa (ipse)] 1 ppr (Precedat de pp „întru” sau „printru”; art.) Dânsul, dânsa. 2, (fp) Înseși. Ele însele. 3 smf (Îvr) Individ. 4 av (înv) Chiar.

însumi, însămi [At: PSALT. SCH., 123/6 / Sg: 2 însuți, însăți, 3 însuși, însăși / Pl: 4 înșine, însene, 5 înșivă, însevă, 6 înșiși, înseși, însele / E: îns(ul) + -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le] 1 (Înv) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. 2 (Înv; îc) Însuți-văzătoriu Martor ocular. 3 (Înv; îc) Însuți-făcătoriu Cel care săvârșește acțiunea. 4 (Înv; îc) Însuși-stăpânitor Conducător. 5 Chiar persoana determinată. 6 Tocmai persoana determinată. 7 Singur. 8 De (la) sine. 9 Automat. 10 Independent.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

Î́NSUL, Î́NSA, î́nșii, î́nsele, pron. 1. (Personal, numai precedat de prep. «întru», «dintru», «printru») El (ea), dînsul (dînsa). Nu uita s-ascuți baltagul, ca să ai mai multă nădejde într-însul. SADOVEANU, B. 105. Că numai oasele-au rămas Și sufletul dintr-însul. COȘBUC, P. II 58. Dă-mi-i mie, ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii. EMINESCU, O. I 155. 2. (De întărire, de obicei adjectival, mai ales la pers. 3, astăzi numai la feminin pl.) Însuși. Ele însele.Inima nu mă lăsa a crede la atîta necredință. Îmi părea grozav a-mi închipui amorul atît de nedrept, încît să voiască a-și strica el însul lucrările lui. NEGRUZZI, S. I 49. (Neobișnuit, precedînd pronumele personal) Minciuna lui o credea adese însul el. NEGRUZZI, S. II 202.

Î́NSUMI, Î́NSĂMI, î́nșine, î́nsene, pron. de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. – Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți (pl. înșivă, însevă); pers. 3 sg. însuși, însăși (pl. înșiși, înseși).

îns pron. 1. servă a determina persoana adăogând o idee de identitate: eu însumi, tu însuți, el însuș, noi înșine, voi înșivă, ei înșiși; 2. el (cu o nuanță emfatică): toate printr’însul s’au făcut. [Lat. IPSUM]. ║ m. (obișnuit la plural) persoană, individ: trei inși au venit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dintr-î́nsul (pop.) prep. + pr.

însul (în într-însul, dintr-însul, printr-însul) pr. m., pl. înșii; f. însa, pl. însele

î́nsumi2 (înv.) pr. m.; f. î́nsămi, g.-d. î́nsemi

î́nsumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. î́nsămi (eu, pe mine ~), g.-d. î́nsemi (a fetei mele ~, mie ~)

î́nsuși2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăși, g.-d. î́nseși

î́nsuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. î́nsăși (ea, pe ea ~), g.-d. î́nseși (a fetei ei ~, ei ~)

î́nsuți1 adj. pr. m. (tu, ție, pe tine ~); f. î́nsăți (tu, pe tine ~), g.-d. î́nseți (a fetei tale ~, ție ~)

î́nsuți2 (înv.) pr. m.; f. î́nsăți, g.-d. î́nseți

î́nșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~)

î́nșine2 (înv.) pr. m.; f. î́nsene

arată toate definițiile

Intrare: însele
însele
invariabil (I1)
  • însele
  • ‑nsele
Intrare: însă
însă2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însă
  • ‑nsă
  • însa
  • ‑nsa
plural
  • înse
  • ‑nse
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • înse
  • ‑nse
  • însei
  • ‑nsei
plural
  • înse
  • ‑nse
  • înselor
  • ‑nselor
vocativ singular
plural
Intrare: însul
însul pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P42)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însul
  • ‑nsul
  • însa
  • ‑nsa
plural
  • înșii
  • ‑nșii
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • însului
  • ‑nsului
  • însei
  • ‑nsei
plural
  • înșilor
  • ‑nșilor
  • înselor
  • ‑nselor
Intrare: însumi, însuți, însuși
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P65)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
genitiv-dativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
  • însemi
  • ‑nsemi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
genitiv-dativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
  • înseți
  • ‑nseți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
  • înseși
  • ‑nseși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însul, însa

  • 1. Personal, numai precedat de prepozițiile «întru», «dintru», «printru»:
    exemple
    • Nu uita s-ascuți baltagul, ca să ai mai multă nădejde într-însul. SADOVEANU, B. 105.
      surse: DLRLC
    • Că numai oasele-au rămas Și sufletul dintr-însul. COȘBUC, P. II 58.
      surse: DLRLC
    • Dă-mi-i mie, ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii. EMINESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC
  • 2. De întărire, de obicei adjectival, mai ales la persoana a 3-a, astăzi numai la feminin plural:
    exemple
    • Ele însele.
      surse: DLRLC
    • Inima nu mă lăsa a crede la atîta necredință. Îmi părea grozav a-mi închipui amorul atît de nedrept, încît să voiască a-și strica el însul lucrările lui. NEGRUZZI, S. I 49.
      surse: DLRLC
    • neobișnuit Minciuna lui o credea adese însul el. NEGRUZZI, S. II 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

însumi, însuți, însuși însuți însuși

  • 1. adjectiv pronominal Pe lângă un substantiv sau un pronume:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiar (adv.) tocmai attach_file 5 exemple
    exemple
    • Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97.
      surse: DLRLC
    • Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47.
      surse: DLRLC
    • Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410.
      surse: DLRLC
  • 2. pronume de întărire învechit Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104.
      surse: DLRLC
    • Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îns(ul) + -mi, -ți, -și
    surse: DEX '09 DEX '98