2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău, (mai) grav, (mai) vicios. – V. înrăi.

înrăit, ~ă a [At: SLAVICI, O. I, 365 / Pl: ~iți, ~e / E: înrăi] 1-2 (D. persoane, animale etc.) Care a devenit (mai) rău.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care e plin de răutate, care a devenit rău; înverșunat, îndîrjit. Se băteau în parte, înrăiți ca doi dușmani de moarte. POPA, V. 314. N-o să-l iau, că-l știe țara Și fricos și înrăit. COȘBUC, P. II 84. Portofelul meu cu bani... L-am pierdut... Știu foarte bine că l-am avut, întîmpină Duțu, înrăit. SLAVICI, O. I 365. ♦ Învechit (în rele), incorigibil. Maistrul se uită încurcat la dînsul cîteva clipe, apoi începu a tuși prelung, tuse de fumător înrăit. V. ROM. ianuarie 1952, 222. Nu poftea să asculte cine știe ce prostii supărătoare din gura acestui băiat înrăit. VORNIC, P. 181.

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios (mai) grav. – În + rău.

înrăi vtr [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 40 / Pzi: ~esc / E: în- + rău] 1-4 (A face să devină sau) a deveni (mai) rău.

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios. – În + rău.

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. A deveni (mai) rău, a se înrăutăți, a se agrava; (despre ființe) a deveni răutăcios, plin de răutate. A cincea zi [rana] a început să se înrăiască. CAMIL PETRESCU, T. II 284. De va ști fata că el știe, mai rău se va înrăi. REBREANU, I. 24. Codrul Se-ndesește, Drumul Se-nrăiește. TEODORESCU, P. P. 497. ◊ Tranz. (Cu privire la ființe) Urîtul înserărilor cu ploi monotone, nopțile lungi și necazurile îl înrăiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 54.

A SE ÎNRĂÍ mă ~iésc intranz. A deveni rău; a se umple de răutate; a se încâinoșa. /în + rău

A ÎNRĂÍ ~iésc tranz. A face să se înrăiască. /în + rău

înrăì v. a se face mai rău: drumul se înrăiește POP.

înrăĭésc v. tr. (d. răŭ). Fac răŭ (crud): sărăcia l-a înrăit. V. refl. Mă fac răŭ. – Vechĭ mă reĭesc. V. exacerbez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înrăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 înrăiáscă

înrăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăiáscă

înrăesc, -răiască 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNRĂIT adj. incorigibil, (livr.) inveterat. (Un bețiv ~.)

ÎNRĂÍ vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. și reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încâina. (X s-a ~ de tot.) 2. v. agrava.

ÎNRĂI vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. și reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încîina. (X s-a ~ de tot.) 2. a (se) agrava, a (se) înrăutăți, (grecism înv.) a (se) prohorisi. (Boala i s-a ~.)

Intrare: înrăit
înrăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitul
  • înrăitu‑
  • ‑nrăitul
  • ‑nrăitu‑
  • înrăi
  • ‑nrăi
  • înrăita
  • ‑nrăita
plural
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiții
  • ‑nrăiții
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitele
  • ‑nrăitele
genitiv-dativ singular
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitului
  • ‑nrăitului
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitei
  • ‑nrăitei
plural
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiților
  • ‑nrăiților
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitelor
  • ‑nrăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înrăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrăi
  • ‑nrăi
  • înrăire
  • ‑nrăire
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitu‑
  • ‑nrăitu‑
  • înrăind
  • ‑nrăind
  • înrăindu‑
  • ‑nrăindu‑
singular plural
  • înrăiește
  • ‑nrăiește
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrăiesc
  • ‑nrăiesc
(să)
  • înrăiesc
  • ‑nrăiesc
  • înrăiam
  • ‑nrăiam
  • înrăii
  • ‑nrăii
  • înrăisem
  • ‑nrăisem
a II-a (tu)
  • înrăiești
  • ‑nrăiești
(să)
  • înrăiești
  • ‑nrăiești
  • înrăiai
  • ‑nrăiai
  • înrăiși
  • ‑nrăiși
  • înrăiseși
  • ‑nrăiseși
a III-a (el, ea)
  • înrăiește
  • ‑nrăiește
(să)
  • înrăiască
  • ‑nrăiască
  • înrăia
  • ‑nrăia
  • înrăi
  • ‑nrăi
  • înrăise
  • ‑nrăise
plural I (noi)
  • înrăim
  • ‑nrăim
(să)
  • înrăim
  • ‑nrăim
  • înrăiam
  • ‑nrăiam
  • înrăirăm
  • ‑nrăirăm
  • înrăiserăm
  • ‑nrăiserăm
  • înrăisem
  • ‑nrăisem
a II-a (voi)
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
(să)
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiați
  • ‑nrăiați
  • înrăirăți
  • ‑nrăirăți
  • înrăiserăți
  • ‑nrăiserăți
  • înrăiseți
  • ‑nrăiseți
a III-a (ei, ele)
  • înrăiesc
  • ‑nrăiesc
(să)
  • înrăiască
  • ‑nrăiască
  • înrăiau
  • ‑nrăiau
  • înrăi
  • ‑nrăi
  • înrăiseră
  • ‑nrăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrăit

  • 1. Care a devenit (mai) rău, (mai) grav, (mai) vicios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndârjit înverșunat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se băteau în parte, înrăiți ca doi dușmani de moarte. POPA, V. 314.
      surse: DLRLC
    • N-o să-l iau, că-l știe țara Și fricos și înrăit. COȘBUC, P. II 84.
      surse: DLRLC
    • Portofelul meu cu bani... L-am pierdut... Știu foarte bine că l-am avut, întîmpină Duțu, înrăit. SLAVICI, O. I 365.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Învechit (în rele).
      exemple
      • Maistrul se uită încurcat la dînsul cîteva clipe, apoi începu a tuși prelung, tuse de fumător înrăit. V. ROM. ianuarie 1952, 222.
        surse: DLRLC
      • Nu poftea să asculte cine știe ce prostii supărătoare din gura acestui băiat înrăit. VORNIC, P. 181.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înrăi
    surse: DEX '09 DEX '98

înrăi înrăire înrăit

  • 1. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios, (mai) grav.
    exemple
    • A cincea zi [rana] a început să se înrăiască. CAMIL PETRESCU, T. II 284.
      surse: DLRLC
    • De va ști fata că el știe, mai rău se va înrăi. REBREANU, I. 24.
      surse: DLRLC
    • Codrul Se-ndesește, Drumul Se-nrăiește. TEODORESCU, P. P. 497.
      surse: DLRLC
    • Urîtul înserărilor cu ploi monotone, nopțile lungi și necazurile îl înrăiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + rău
    surse: DEX '09 DEX '98