2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂDÍRE, înnădiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnădi și rezultatul ei. – V. înnădi.

ÎNNĂDÍRE, înnădiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnădi și rezultatul ei. – V. înnădi.

înnădire sf [At: POLIZU / S și: înă~ / Pl: ~ri / E: înnădi] 1 Adăugare unui obiect, prin lipire sau coasere, a unei bucăți de același fel, pentru a-l mări Si: înnădit1 (1). 2 (Spc) Adăugare unor unelte din fier a unei părți, prin sudare sau călire Si: înnădit1. 3 (Șfg) Cârpire prin improvizare Si: înnădit1 (3). 4 Antrenare la vorbă Si: înnădit1 (4). 5 Începere a unei relații intime Si: înnădit1 (5). 6 Obișnuire a peștilor să vină la mâncarea ce li s-a dat cu puțină vreme înainte Si: înnădit1 (6). 7 Obișnuire a unei persoane cu ceva bun Si: înnădit1 (7). 8 Atragere a cuiva spre ceva Si: înnădit1 (8). 9 Pornire a unei certe Si: înnădit1 (9). 10 Obișnuire a cuiva să meargă prea des undeva Si: înnădit1 (10). 11 Obișnuire de a face ceva nepermis Si: înnădit1 (11). 12 Realizare a unei lucrări științifice prin compilație Si: înnădit1 (12).

ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ◊ Expr. (Refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ◊ Expr. A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici, a-și lua nasul la purtare. ♦ A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă.

ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ◊ Expr. (Refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ◊ Expr. A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici, a-și lua nasul la purtare. ♦ A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă.

înnădi [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / S și: înă~ / Pzi: ~desc / E: în- + nadă] 1 vt A adăuga unui obiect, cosând, lipind etc., o porțiune de același fel, pentru a-l mări. 2 vt (Pfm; îe) A umbla ~nd teie putrede (sau a ~ din tei curmei) A o duce greu. 3 vt (Spc) A adăuga unor unelte de fier o parte (prin sudare sau călire). 4 vt (Fig) A cârpi ceva improvizând. 5 vr (Pfm; îe) A se ~ la vorbă A se antrena la vorbă. 6 vr A începe o relație de cuplu cu cineva. 7 vr (D. pești) A se obișnui să vină la mâncarea ce li s-a dat cu puțină vreme înainte. 8 vr (Udp „la”) A se obișnui cu ceva bun Si: a se nărăvi. 9 vt A atrage pe cineva spre ceva. 10 vr (Pfm; îe) A se ~ la cașcaval A se obrăznici. 11 vr A se lua la ceartă. 12 vr A se obișnui să meargă prea des undeva. 13 vr A se obișnui să facă ceva nepermis. 14 A realiza o lucrare științifică prin compilație.

ÎNNĂDÍ1, înnădesc, vb. IV. Tranz. A adăuga unui obiect alt obiect sau o bucată (de același fel) cosînd, înnodînd, sudînd, lipind etc. pentru a-l mări sau a-l lungi; a lega sau a coase unul de altul. A înnădit rochia.Brîile își înnădiră, De picioare îl legară. PANN, P. V. I 84. Ba căpestre mi-a-nnădit, Frîu de frîu a tot lungit, ca un lanț a-nchipuit. TEODORESCU, P. P. 441. ◊ Fig. Lăutarii îi ziseră mai departe, ca să înnădească veselia întreruptă. CAMIL PETRESCU, O. II 82.

ÎNNĂDÍ2, înnădesc, vb. IV. Refl. (Despre pești) A se obișnui să vină la mîncarea ce li s-a dat ca nadă; (despre animale) a se obișnui să vină la o mîncare care le-a plăcut. Niște porci, spărgînd gardul într-un loc, se înnădise în grădină la păpușoi. CREANGĂ, A. 123. O vulpe la țăran se înnădise-odată. DONICI, F. 39. ♦ (Despre oameni) A se obișnui să vină undeva (unde n-ar trebui să vină) sau să facă ceva (ce n-ar trebui să facă). Acel Iancu Hoțu, după ce a făcut o ticăloșie și s-a înnădit la rău, n-a mai cunoscut ce-i omenia. SADOVEANU, O. VIII 247. ◊ Tranz. fact. Vezi, nu mi-l înnădi pe aici. PAS, Z. I 100. Și tu, babă, ești bătrînă și... ce mai vii să înnădești fata? CONTEMPORANUL, IV 396.

A SE ÎNNĂDÍ mă ~ésc intranz. fig. A se deprinde să vină (la nadă). /în + nadă

A ÎNNĂDÍ2 ~ésc tranz. A face să se înnădească. /în + nadă

A ÎNNĂDÍ1 ~ésc tranz. (obiecte) 1) A face să crească în lungime sau lățime (prin coasere, lipire, sudare); a adăuga. 2) A uni prinzând capăt la capăt. /în + nadă

înnădì v. 1. Mold. a (se) ademeni: niște porci se înnădise în grădină la păpușoiu CR.; 2. a coase margine de margine, a înnoda cele două căpătâie; 3. fig. a înfira: povestea își înnădi PANN. [V. nadă].

înădésc, a v. tr. (d. nadă saŭ sîrb. náditi, a lipi de, nadeti, a înădi; bg. nadam, rut. náditi). Împreun, leg, lipesc o bucată de alta, maĭ pun o bucată ca să fac maĭ lung: a înădi o haĭnă, un lemn, un drug. Fig. Amplific, scornesc de la mine: a înădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac să prindă gust, să tot vie: a înădi porciĭ la popușoĭ. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: vrăbiile s’aŭ înădit la cireșe. – Se zice și se scrie și înn-. Pe la Bz. și înăjesc. În nord și nădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnădíre s. f., g.-d. art. înnădírii; pl. înnădíri

înnădíre s. f., g.-d. art. înnădírii; pl. înnădíri

înnădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 înnădeáscă

înnădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNĂDÍ vb. (pop.) a nădi. (A ~ un obiect.)

ÎNNĂDI vb. (pop.) a nădi. (A ~ un obiect.)

Intrare: înnădire
înnădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnădire
  • ‑nnădire
  • înnădirea
  • ‑nnădirea
plural
  • înnădiri
  • ‑nnădiri
  • înnădirile
  • ‑nnădirile
genitiv-dativ singular
  • înnădiri
  • ‑nnădiri
  • înnădirii
  • ‑nnădirii
plural
  • înnădiri
  • ‑nnădiri
  • înnădirilor
  • ‑nnădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înnădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnădi
  • ‑nnădi
  • înnădire
  • ‑nnădire
  • înnădit
  • ‑nnădit
  • înnăditu‑
  • ‑nnăditu‑
  • înnădind
  • ‑nnădind
  • înnădindu‑
  • ‑nnădindu‑
singular plural
  • înnădește
  • ‑nnădește
  • înnădiți
  • ‑nnădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnădesc
  • ‑nnădesc
(să)
  • înnădesc
  • ‑nnădesc
  • înnădeam
  • ‑nnădeam
  • înnădii
  • ‑nnădii
  • înnădisem
  • ‑nnădisem
a II-a (tu)
  • înnădești
  • ‑nnădești
(să)
  • înnădești
  • ‑nnădești
  • înnădeai
  • ‑nnădeai
  • înnădiși
  • ‑nnădiși
  • înnădiseși
  • ‑nnădiseși
a III-a (el, ea)
  • înnădește
  • ‑nnădește
(să)
  • înnădească
  • ‑nnădească
  • înnădea
  • ‑nnădea
  • înnădi
  • ‑nnădi
  • înnădise
  • ‑nnădise
plural I (noi)
  • înnădim
  • ‑nnădim
(să)
  • înnădim
  • ‑nnădim
  • înnădeam
  • ‑nnădeam
  • înnădirăm
  • ‑nnădirăm
  • înnădiserăm
  • ‑nnădiserăm
  • înnădisem
  • ‑nnădisem
a II-a (voi)
  • înnădiți
  • ‑nnădiți
(să)
  • înnădiți
  • ‑nnădiți
  • înnădeați
  • ‑nnădeați
  • înnădirăți
  • ‑nnădirăți
  • înnădiserăți
  • ‑nnădiserăți
  • înnădiseți
  • ‑nnădiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnădesc
  • ‑nnădesc
(să)
  • înnădească
  • ‑nnădească
  • înnădeau
  • ‑nnădeau
  • înnădi
  • ‑nnădi
  • înnădiseră
  • ‑nnădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnădire

  • 1. Acțiunea de a (se) înnădi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi înnădi
    surse: DEX '09 DEX '98

înnădi înnădire înnădit

  • 1. tranzitiv A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăuga nădi uni (verb) attach_file 4 exemple
    exemple
    • A înnădit rochia.
      surse: DLRLC
    • Brîile își înnădiră, De picioare îl legară. PANN, P. V. I 84.
      surse: DLRLC
    • Ba căpestre mi-a-nnădit, Frîu de frîu a tot lungit, ca un lanț a-nchipuit. TEODORESCU, P. P. 441.
      surse: DLRLC
    • figurat Lăutarii îi ziseră mai departe, ca să înnădească veselia întreruptă. CAMIL PETRESCU, O. II 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. reflexiv figurat A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nărăvi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Niște porci, spărgînd gardul într-un loc, se înnădise în grădină la păpușoi. CREANGĂ, A. 123.
      surse: DLRLC
    • O vulpe la țăran se înnădise-odată. DONICI, F. 39.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici, a-și lua nasul la purtare.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: obrăznici
    • 2.2. A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Acel Iancu Hoțu, după ce a făcut o ticăloșie și s-a înnădit la rău, n-a mai cunoscut ce-i omenia. SADOVEANU, O. VIII 247.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv Vezi, nu mi-l înnădi pe aici. PAS, Z. I 100.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv Și tu, babă, ești bătrînă și... ce mai vii să înnădești fata? CONTEMPORANUL, IV 396.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + nadă
    surse: DEX '09 DEX '98