înnădire sf [At: POLIZU / S și: înă~ / Pl: ~ri / E: înnădi] 1 Adăugare unui obiect, prin lipire sau coasere, a unei bucăți de același fel, pentru a-l mări Si: înnădit¹ (1). 2 (Spc) Adăugare unor unelte din fier a unei părți, prin sudare sau călire Si: înnădit¹. 3 (Șfg) Cârpire prin improvizare Si: înnădit¹ (3). 4 Antrenare la vorbă Si: înnădit¹ (4). 5 Începere a unei relații intime Si: înnădit¹ (5). 6 Obișnuire a peștilor să vină la mâncarea ce li s-a dat cu puțină vreme înainte Si: înnădit¹ (6). 7 Obișnuire a unei persoane cu ceva bun Si: înnădit¹ (7). 8 Atragere a cuiva spre ceva Si: înnădit¹ (8). 9 Pornire a unei certe Si: înnădit¹ (9). 10 Obișnuire a cuiva să meargă prea des undeva Si: înnădit¹ (10). 11 Obișnuire de a face ceva nepermis Si: înnădit¹ (11). 12 Realizare a unei lucrări științifice prin compilație Si: înnădit¹ (12).

înnădire s. f., g.-d. art. înnădirii; pl. înnădiri

înnădire s. f., g.-d. art. înnădirii; pl. înnădiri

înnădire s. f., g.-d. art. înnădirii; pl. înnădiri