2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înlăturare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: înlătura] 1 Îndepărtare (2). 2 Eliminare. 3 Excludere.

ÎNLĂTURÁRE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere. – V. înlătura.

ÎNLĂTURÁRE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere. – V. înlătura.

ÎNLĂTURÁRE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare. Prin înlăturarea monarhiei a fost dărîmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. IST. R.P.R. 747.

înlătura vt [At: NEGRUZZI, S. I, 290 / Pzi: înlătur / E: în + laturi] 1 A da la o parte. 2 A face să dispară.

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta, a alunga; p. ext. a face să dispară. Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100.

A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături

înlăturà v. 1. a pune deoparte; 2. a se da la o parte. [V. lature].

înlắtur și -éz, a v. tr. (d. lature). Daŭ la o parte, depărtez, suprim: a înlătura bolovaniĭ din drum, o dificultate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înlăturáre s. f., g.-d. art. înlăturắrii

înlăturáre s. f., g.-d. art. înlăturării; pl. înlăturări

înlăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 înlắtură

înlăturá vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturái


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNLĂTURÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. eliminare. 4. v. ridicare. 5. v. excludere. 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. v. evitare. 10. v. aplanare.

ÎNLĂTURARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curățare, eliminare, îndepărtare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. eliminare, scoatere, suprimare. (~ dulciurilor din alimentație.) 4. îndepărtare, ridicare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 5. eliminare, excludere, îndepărtare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.) 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. evitare, împiedicare, îndepărtare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 10. aplanare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.)

ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.

ÎNLĂTURA vb. 1. a anula, a elimina, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a elimina, a îndepărta, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a elimina, a îndepărta. (~ murdăria de pe jos.) 4. a elimina, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 5. a îndepărta, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 6. a elimina, a exclude, a îndepărta, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 11. a aplana, (rar) a pacifica. (A ~ un conflict.)

Intrare: înlăturare
înlăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlăturare
  • ‑nlăturare
  • înlăturarea
  • ‑nlăturarea
plural
  • înlăturări
  • ‑nlăturări
  • înlăturările
  • ‑nlăturările
genitiv-dativ singular
  • înlăturări
  • ‑nlăturări
  • înlăturării
  • ‑nlăturării
plural
  • înlăturări
  • ‑nlăturări
  • înlăturărilor
  • ‑nlăturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înlătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlăturare
  • ‑nlăturare
  • înlăturat
  • ‑nlăturat
  • înlăturatu‑
  • ‑nlăturatu‑
  • înlăturând
  • ‑nlăturând
  • înlăturându‑
  • ‑nlăturându‑
singular plural
  • înlătură
  • ‑nlătură
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înlătur
  • ‑nlătur
(să)
  • înlătur
  • ‑nlătur
  • înlăturam
  • ‑nlăturam
  • înlăturai
  • ‑nlăturai
  • înlăturasem
  • ‑nlăturasem
a II-a (tu)
  • înlături
  • ‑nlături
(să)
  • înlături
  • ‑nlături
  • înlăturai
  • ‑nlăturai
  • înlăturași
  • ‑nlăturași
  • înlăturaseși
  • ‑nlăturaseși
a III-a (el, ea)
  • înlătură
  • ‑nlătură
(să)
  • înlăture
  • ‑nlăture
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlătură
  • ‑nlătură
  • înlăturase
  • ‑nlăturase
plural I (noi)
  • înlăturăm
  • ‑nlăturăm
(să)
  • înlăturăm
  • ‑nlăturăm
  • înlăturam
  • ‑nlăturam
  • înlăturarăm
  • ‑nlăturarăm
  • înlăturaserăm
  • ‑nlăturaserăm
  • înlăturasem
  • ‑nlăturasem
a II-a (voi)
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
(să)
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
  • înlăturarăți
  • ‑nlăturarăți
  • înlăturaserăți
  • ‑nlăturaserăți
  • înlăturaseți
  • ‑nlăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • înlătură
  • ‑nlătură
(să)
  • înlăture
  • ‑nlăture
  • înlăturau
  • ‑nlăturau
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlăturaseră
  • ‑nlăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înlăturare

  • 1. Acțiunea de a înlătura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: eliminare excludere îndepărtare un exemplu
    exemple
    • Prin înlăturarea monarhiei a fost dărîmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. IST. R.P.R. 747.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înlătura
    surse: DEX '09 DEX '98

înlătura înlăturare înlăturat

  • 1. A da la o parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alunga delătura excepta îndepărta 3 exemple
    exemple
    • Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850.
      surse: DLRLC
    • Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24.
      surse: DLRLC
    • Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + laturi (pluralul lui latură).
    surse: DEX '09 DEX '98